I have recently watched a video about procrastination. A simple explanation of what happens inside the mind of a specific set of people. It has been told, at the end of the video - without further explaining of the process - that there are two types of procrastination: the goal set one and the daily routine one. This is how I like to call them. The first one it's quite easy and simple to check and, as the video puts it, quite good explained. On the other hand, the second type of procrastination it's not explained, nor given a solution to it. There is some sort of a "what you have to do" or "you should think of this" at the end of the video, but let's be honest, if you really are a procrastinator, the "monkey" would make you forget about those boxes with ease.
So what about the boxes? What are their purpose in the procrastinator's life?
The trick here, as I see it, it's to fill them. Easy said, hard to do. One first idea is to set small goals that fit your day to day activities and try to fulfill them by the end of the week. These small things will give you a nice end of the week satisfaction that you actually did something useful and after the turmoil of planing it in the first week you'll probably find out that you enjoy this kind of lifestyle. First pick things that interest you, that you always wanted to do but for whatever reason you decided that there is no time for them. Here is the tricky part: we will always think that there is no time for certain activities. That is because we can't see the wasted time ahead. However, if we try to actually do that thing, we'll see that not only we had time for it, but it didn't occupy our free time.
Let's say this thing does not work. We are so advanced in our procrastination schedule that we are simply unable to fulfill anything we have planed. Firstly the plans should be written, post-its like, so we can see them daily and - this sounds harsh - so they remind us every moment we see them that we are wasting our time. Another way is to invest in things we want to do. Let's say you always wanted to paint, but never actually tried. Buy all things necessary and place them on your desk. You'll, if nothing else, at least feel obligated to try because you spent some money on them. This might sound dangerous. What if I just buy stuff I never use? Well you should calculate the amount of money you can dispose of for this kind of activities so it doesn't become a burden.
If this "do it yourself" approach does not work, talk to a friend to set you these goals and to help or persuade you into doing stuff. At first can be a little hard, but after a while it will become a part of yourself that you'll actually love. This is the first step.
A different approach on the daily procrastination. I see it as an "I don't have time" one. It's not about distractions this one. It's not about that video on YouTube that you need to see it right now and about that cat that runs in circles for a half an hour and it's hilarious. It's about the concept that we don't have time, that we think that we, as a simple person, can't do something. This type of procrastination is in relationship with our view on life and on the limited amount of time we have on this planet. I see it as not a problem with the monkey, but a problem with the "logic decision maker" (LDM) in correlation with the "monkey" (M). So LDM tells us that we should do some things for our future and the M tells us that we should live our present. There is a third party: I'll call it "I could've done that" (CDT). This party takes everything that we always wanted to do but, for some reasons, we didn't. This party is always late. It goes like this: you have an idea; the LDM comes and tells you that is not time for that and you should work; you oblige and when you have time, the M comes and wants to play, but the idea is long gone and you forget about it; then the CDT reminds you of it, but you wasted a lot of time so the LDM comes again and the rotation continues. Sometimes the circle is broken, but most of the times it's not. The solution here is to make a switch: put the M instead of CDT and you can have fun and progress at the same time.
Leave a message for further questions. Have a nice day!
vineri, 6 ianuarie 2017
duminică, 18 decembrie 2016
Societate
Ar putea fi incadrata aceasta postare la nivelul de "shower thoughts". Ideea e simpla. Suntem parte a societatii, fie ca vrem fie ca nu. Desi exista un grad de ipocrizie aici va rog sa treceti peste acesta. Intrebarea principala este urmatoarea: Cum poate cineva sa vorbeasca de rau capitalismul, societatea si elementele nocive ce o compun, scriind asta pe un domeniu al unui bolg, de pe un laptop cumparat de la o oarecare firma de vanzari, laptop ce a fost - probabil - facut in china sau japonia sau india de niste copii foarte prost platit si exploatati ? Cum poate cineva sa vorbeasca despre asta, stiind ca face parte din acest monstru, stiind ca tot ceea ce consuma se bazeaza pe ideea de exploatare?
Ne uitam - sau nu, eu unul nu ma prea uit - la televizor si inevitabil vedem reclame, intram pe orice site si vedem reclame, ne plimbam pe strada si vedem reclame. Aceste reclame se bazeaza, in marea lor majoritate, pe doua chestiuni:
1. Tu nu esti destul de bun, tu trebuie sa te schimbi si noi iti oferim acel ceva ce te face sa devii ceea ce vrei. Ai riduri, poftim, o crema de fata si iubita/iubitul/persoana respectiva se va indragosti de tine sau o sa iti ofere acea promovare sau colegii de birou o sa te iubeasca si invidieze. Nu poti sa dormi si esti obosit dimineata, poftim, o ceva chestie ce o sa te faca sa radiezi si toata lumea o sa te iubeasca. Vrei sa inveti ceva, iti oferim noi exact de ce ai nevoie, dar nu ca sa inveti neaparat, ci ca ceilalti sa vada cat de bun esti. Totul se bazeaza pe ideea ca tu nu esti de ajuns si ca trebuie sa te lasi condus de acestea elemente pentru a deveni mai bun in ochii tuturor. O camasa de un anumit tip, un parfum, o cravata, o pereche de pantofi, un ceas, o bucata de mobila si mancare de la noi si o sa devii atractia principala a tuturor, toti o sa vada ca esti acel lucru de care aveai nevoie. Nu conteaza ce vrei tu sa fii, conteaza ce vrem noi ca tu sa vrei sa fii si tu o sa vrei asta pana la urma, pentru ca vrei sa iesi in evidenta si noi iti oferim asta doar tie, pentru ca tu cumperi de la noi. Nu conteaza ca pe langa tine mai sunt milioane de oameni ce o sa faca exact acelasi lucru. O sa va simtiti diferiti fiecare in parte.
2. El este mai bun decat tine si tu ai vrea sa fii el. Il vezi, e inconjurat de tipe frumoase, are un loc de munca stabil si merge la opera si la petreceri in compania unei tipe "buna". Ai vrea sa fii el. E simplu, tot ce trebuie sa faci este sa cumperi acest parfum sau acest ceva. Cel mai amuzant e cand e o reclama la tigle sau la o masina de spalat, pentru ca atunci aceasta ipocrizie iese si mai tare la iveala. De ce ar trebui sa am acea masina de spalat pentru a putea iesi in oras? Dar asta nu conteaza, pentru ca noi nu ne punem intrebarea asta. Suntem fascinati din prima secunda de acel moment si vrem sa fim acolo, sa fim in pielea lui si nimic nu mai conteza.
O alta problema sunt donatiile pentru caritate. Cum ar putea sa fie asta o problema? Pana la urma oamenii fac un lucru bun, doneaza pentru o cauza nobila, pentru a ajuta. Dar aici nu discutam de 2,3 lei dati cersetorului din coltul strazii, desi si aici merita o discutie. Dar hai sa punem altfel problema. Daca tu primesti 500 de lei saptamanal de la cineva pentru ca sa iti mearga bine, ce imbold vei avea ca sa incerci sa iti faci viata mai buna fata de momentul in care nu primesti nimic? Acesta este doar un aspect, insa problema mai mare este urmatoarea: Firme multinationale/globale - sau cum vrei tu sa le denumesti - ce isi creaza produsele in fabrici cu lucratori prost platiti si conditii mizere ce fac profit de milioane de euro si din care, mai apoi, doneaza o parte oamenilor nevoiasi. Nu vedeti ironia? Nu e ideea de a ajuta. Pentru ca daca era vorba de a ajuta societatea sau oamenii nevoiasi, ar fi oferit salarii mai mari sau contracte mai oneroase subcontractorilor pentru a putea ca mai apoi sa ii plateasca pe acei lucratori mai bine. Ori asta nu e rentabil, pentru ca scade profitul. Ori daca donezi parte din profit acei bani iti revin tie, pentru ca majoritatea legislatiilor, din cauza ca este vorba de o fapta "nobila" scutesc firma respectiva de plata unor alte cheltuieli. Dar oamenii vad ca firma x si y doneaza anual milioane de euro/dolari - irelevanta valuta - oamenilor aflati in dificultate. Si asta da bine.
Acestea sunt doar doua din problemele acestui sistem si banuiesc ca nu merita sa discut si despre altele. Ideea e ca toti se cred prea mici pentru a putea face o schimbare si ce e mai usor de facut decat sa devii unul din robotii scosi pe banda rulanta, ce o sa arate diferit, purtand aceleasi haine ce li se spun ii fac sa arate atat de diferit. Si nu o sa isi dea seama ca toti arata la fel. Urmeaza sa mai scriu un articol, un pic mai documentat, pe aceasta tema, daca o anumita banuiala imi este sustinuta de fapte. O zi frumoasa si nu uitati sa le cumparati cunoscutilor, familiei, prietenilor acele cadouri de craciun pe care si le doresc pentru ca vor sa fie mai buni, mai frumosi, sa arate asa cum li s-a spus ca trebuie sa arate.
Ne uitam - sau nu, eu unul nu ma prea uit - la televizor si inevitabil vedem reclame, intram pe orice site si vedem reclame, ne plimbam pe strada si vedem reclame. Aceste reclame se bazeaza, in marea lor majoritate, pe doua chestiuni:
1. Tu nu esti destul de bun, tu trebuie sa te schimbi si noi iti oferim acel ceva ce te face sa devii ceea ce vrei. Ai riduri, poftim, o crema de fata si iubita/iubitul/persoana respectiva se va indragosti de tine sau o sa iti ofere acea promovare sau colegii de birou o sa te iubeasca si invidieze. Nu poti sa dormi si esti obosit dimineata, poftim, o ceva chestie ce o sa te faca sa radiezi si toata lumea o sa te iubeasca. Vrei sa inveti ceva, iti oferim noi exact de ce ai nevoie, dar nu ca sa inveti neaparat, ci ca ceilalti sa vada cat de bun esti. Totul se bazeaza pe ideea ca tu nu esti de ajuns si ca trebuie sa te lasi condus de acestea elemente pentru a deveni mai bun in ochii tuturor. O camasa de un anumit tip, un parfum, o cravata, o pereche de pantofi, un ceas, o bucata de mobila si mancare de la noi si o sa devii atractia principala a tuturor, toti o sa vada ca esti acel lucru de care aveai nevoie. Nu conteaza ce vrei tu sa fii, conteaza ce vrem noi ca tu sa vrei sa fii si tu o sa vrei asta pana la urma, pentru ca vrei sa iesi in evidenta si noi iti oferim asta doar tie, pentru ca tu cumperi de la noi. Nu conteaza ca pe langa tine mai sunt milioane de oameni ce o sa faca exact acelasi lucru. O sa va simtiti diferiti fiecare in parte.
2. El este mai bun decat tine si tu ai vrea sa fii el. Il vezi, e inconjurat de tipe frumoase, are un loc de munca stabil si merge la opera si la petreceri in compania unei tipe "buna". Ai vrea sa fii el. E simplu, tot ce trebuie sa faci este sa cumperi acest parfum sau acest ceva. Cel mai amuzant e cand e o reclama la tigle sau la o masina de spalat, pentru ca atunci aceasta ipocrizie iese si mai tare la iveala. De ce ar trebui sa am acea masina de spalat pentru a putea iesi in oras? Dar asta nu conteaza, pentru ca noi nu ne punem intrebarea asta. Suntem fascinati din prima secunda de acel moment si vrem sa fim acolo, sa fim in pielea lui si nimic nu mai conteza.
O alta problema sunt donatiile pentru caritate. Cum ar putea sa fie asta o problema? Pana la urma oamenii fac un lucru bun, doneaza pentru o cauza nobila, pentru a ajuta. Dar aici nu discutam de 2,3 lei dati cersetorului din coltul strazii, desi si aici merita o discutie. Dar hai sa punem altfel problema. Daca tu primesti 500 de lei saptamanal de la cineva pentru ca sa iti mearga bine, ce imbold vei avea ca sa incerci sa iti faci viata mai buna fata de momentul in care nu primesti nimic? Acesta este doar un aspect, insa problema mai mare este urmatoarea: Firme multinationale/globale - sau cum vrei tu sa le denumesti - ce isi creaza produsele in fabrici cu lucratori prost platiti si conditii mizere ce fac profit de milioane de euro si din care, mai apoi, doneaza o parte oamenilor nevoiasi. Nu vedeti ironia? Nu e ideea de a ajuta. Pentru ca daca era vorba de a ajuta societatea sau oamenii nevoiasi, ar fi oferit salarii mai mari sau contracte mai oneroase subcontractorilor pentru a putea ca mai apoi sa ii plateasca pe acei lucratori mai bine. Ori asta nu e rentabil, pentru ca scade profitul. Ori daca donezi parte din profit acei bani iti revin tie, pentru ca majoritatea legislatiilor, din cauza ca este vorba de o fapta "nobila" scutesc firma respectiva de plata unor alte cheltuieli. Dar oamenii vad ca firma x si y doneaza anual milioane de euro/dolari - irelevanta valuta - oamenilor aflati in dificultate. Si asta da bine.
Acestea sunt doar doua din problemele acestui sistem si banuiesc ca nu merita sa discut si despre altele. Ideea e ca toti se cred prea mici pentru a putea face o schimbare si ce e mai usor de facut decat sa devii unul din robotii scosi pe banda rulanta, ce o sa arate diferit, purtand aceleasi haine ce li se spun ii fac sa arate atat de diferit. Si nu o sa isi dea seama ca toti arata la fel. Urmeaza sa mai scriu un articol, un pic mai documentat, pe aceasta tema, daca o anumita banuiala imi este sustinuta de fapte. O zi frumoasa si nu uitati sa le cumparati cunoscutilor, familiei, prietenilor acele cadouri de craciun pe care si le doresc pentru ca vor sa fie mai buni, mai frumosi, sa arate asa cum li s-a spus ca trebuie sa arate.
sâmbătă, 3 decembrie 2016
Pseudo-analiza: contractul social
Am intalnit de foarte multe ori in limbaj termenul de contract social si de foarte putine ori am stat sa inteleg ce ar putea sa insemne, in principal pentru ca nu vedeam rostul asocierii acestor doi termeni. Eu vedeam socialul va o decizie unilaterala ce se poate sau nu intalnii cu o alta decizie unilaterala concurenta, ori contractul presupune unirea a doua vointe si stabilirea unui cadru precis. Se pare ca aceasta definitie pe care am dat-o eu nu este tocmai majoritara. Astfel o sa vorbesc aici despre definitia si implicatiile contractului social - asa cum este el vazut de altii - in relatiile si conexiunile interumane.
Ce este mai exact contractul social?
- o sa ignoram ideea cum doar barbatii pot sa fie parti intr-un astfel de contract, idee de altfel gresita si care restrange domeniul de aplicare al acestei sintagme.
- de asemenea nu vorbim de o definitie restransa a contractului social - asa cum este el definit de Jean Jacques Rousseau - ci de o definitie ampla ce vizeaza in principal omul.
Contractul social este intelegerea voluntara si reciproca intre cetateni rationali. Se observa in principal ca trebuie sa existe ratiunea pentru a putea sa dea nastere acestei intelegeri. Se face identificarea in parte cu existenta unei capacitati - de drept - a persoanei respective, cu o norma general acceptata de societate prin care persoana respectiva e vazuta ca fiind rationala. O a doua conditie este existenta voluntarului, a vointei neviciate a persoanelor respective ce trebuie sa existe din momentul perfectarii si pe tot parcursul relatiilor sociale dintre acestia. A treia si cea mai importanta conditie este existenta unei intelegeri ce trebuie sa incumbe din ambele parti si sa se armonizeze. Daca primele doua idei pot fi destul de clare - chiar daca exista posibile obiectiuni cu privire la modul de formare a lor si cu privire la cine decide existenta indeplinirii conditiilor - as vrea sa discut mai mult despre aceasta "intelegere" acum.
Ce inseamna aceasta intelegere si ce presupune ea? Se poate spune ca vorbim de niste drepturi si obligatii nescrise ce rezulta din creearea unei anumite circumstante. Astfel in cazul unei relatii de prietenie poate exista dreptul de a cunoaste starea de sanatate, emotionala sau alte probleme ce pot aparea si obligatia corelativa de a impartasii. De asemenea poate exista dreptul de a te intalnii cu cealalta persoana in anumite momente si obligatia corelativa de a te duce la acea intalnire. Si asa mai departe pentru fiecare tip de relatie inter-umana ce poate exista. Si aceste intelegeri constrang persoanele in cauza unui anumit comportament social acceptat - adica in conformitate cu "articolele" contractului social asa cum este vazut de majoritate intr-un anumit moment al evolutiei societatii.
De ce accepta oamenii un astfel de contract, desi uneori nu le este benefic? Pentru ca omul este invatat ca este o fiinta sociala sau poate chiar simte ca are nevoie de oameni si astfel trebuie sa se conformeze acestor intelegeri. Uneori poate si pentru ca un astfel de contract pastreaza aparenta unei relatii sociale ce altfel ar fi fost stinsa de mult. Deci pana la urma este doar un mod prin care oamenii cauta sa se integreze si sa pastreze niste aparente de social ce sa ii incadreze in normalitate.
Exista vreun rost al acestui contract social? Fiind un contract nescris el poate fi incalcat oricand, singura repercursiune fiind, in cel mai rau caz, pierderea relatiei cu acea persoana. Ori aceasta nu este defapt o repercursiune ci finalitatea dorita de cel ce a incalcat contractul social. De asemenea existenta unui astfel de contract - fie el si nescris - pune o presiune pe cele doua parti, presiune ce poate dauna obiectului acestui contract. Intrebarea este daca subzista obiectul - relatia interumana - in lipsa contractului, in lipsa drepturilor, obligatiilor si constrangerilor aferente. Este limpede ca exista, dar este afectata oarecum stabilitatea acestuia - un exemplu clarificator este contractul de casatorie ce, in unele cazuri face sa ramana valabila convietuirea chiar daca motivul pentru care a fost conceputa a disparut. Pana la urma existenta acestui contract este in stransa legatura cu firca omului de a pierde ceva.
In concluzie consider lipsit de motiv si de scop contractul social, avand in vedere ca la baza lui ar trebui sa se afle caracteristicile fiecarei persoane si nu viziunea societatii cu privire la acesta. Ori orice relatie sociala ar trebui sa existe doar atat timp cat persoanele respective o doresc, fara sa fie necesare reguli si constrangeri ce sa o reglementeze.
Ce este mai exact contractul social?
- o sa ignoram ideea cum doar barbatii pot sa fie parti intr-un astfel de contract, idee de altfel gresita si care restrange domeniul de aplicare al acestei sintagme.
- de asemenea nu vorbim de o definitie restransa a contractului social - asa cum este el definit de Jean Jacques Rousseau - ci de o definitie ampla ce vizeaza in principal omul.
Contractul social este intelegerea voluntara si reciproca intre cetateni rationali. Se observa in principal ca trebuie sa existe ratiunea pentru a putea sa dea nastere acestei intelegeri. Se face identificarea in parte cu existenta unei capacitati - de drept - a persoanei respective, cu o norma general acceptata de societate prin care persoana respectiva e vazuta ca fiind rationala. O a doua conditie este existenta voluntarului, a vointei neviciate a persoanelor respective ce trebuie sa existe din momentul perfectarii si pe tot parcursul relatiilor sociale dintre acestia. A treia si cea mai importanta conditie este existenta unei intelegeri ce trebuie sa incumbe din ambele parti si sa se armonizeze. Daca primele doua idei pot fi destul de clare - chiar daca exista posibile obiectiuni cu privire la modul de formare a lor si cu privire la cine decide existenta indeplinirii conditiilor - as vrea sa discut mai mult despre aceasta "intelegere" acum.
Ce inseamna aceasta intelegere si ce presupune ea? Se poate spune ca vorbim de niste drepturi si obligatii nescrise ce rezulta din creearea unei anumite circumstante. Astfel in cazul unei relatii de prietenie poate exista dreptul de a cunoaste starea de sanatate, emotionala sau alte probleme ce pot aparea si obligatia corelativa de a impartasii. De asemenea poate exista dreptul de a te intalnii cu cealalta persoana in anumite momente si obligatia corelativa de a te duce la acea intalnire. Si asa mai departe pentru fiecare tip de relatie inter-umana ce poate exista. Si aceste intelegeri constrang persoanele in cauza unui anumit comportament social acceptat - adica in conformitate cu "articolele" contractului social asa cum este vazut de majoritate intr-un anumit moment al evolutiei societatii.
De ce accepta oamenii un astfel de contract, desi uneori nu le este benefic? Pentru ca omul este invatat ca este o fiinta sociala sau poate chiar simte ca are nevoie de oameni si astfel trebuie sa se conformeze acestor intelegeri. Uneori poate si pentru ca un astfel de contract pastreaza aparenta unei relatii sociale ce altfel ar fi fost stinsa de mult. Deci pana la urma este doar un mod prin care oamenii cauta sa se integreze si sa pastreze niste aparente de social ce sa ii incadreze in normalitate.
Exista vreun rost al acestui contract social? Fiind un contract nescris el poate fi incalcat oricand, singura repercursiune fiind, in cel mai rau caz, pierderea relatiei cu acea persoana. Ori aceasta nu este defapt o repercursiune ci finalitatea dorita de cel ce a incalcat contractul social. De asemenea existenta unui astfel de contract - fie el si nescris - pune o presiune pe cele doua parti, presiune ce poate dauna obiectului acestui contract. Intrebarea este daca subzista obiectul - relatia interumana - in lipsa contractului, in lipsa drepturilor, obligatiilor si constrangerilor aferente. Este limpede ca exista, dar este afectata oarecum stabilitatea acestuia - un exemplu clarificator este contractul de casatorie ce, in unele cazuri face sa ramana valabila convietuirea chiar daca motivul pentru care a fost conceputa a disparut. Pana la urma existenta acestui contract este in stransa legatura cu firca omului de a pierde ceva.
In concluzie consider lipsit de motiv si de scop contractul social, avand in vedere ca la baza lui ar trebui sa se afle caracteristicile fiecarei persoane si nu viziunea societatii cu privire la acesta. Ori orice relatie sociala ar trebui sa existe doar atat timp cat persoanele respective o doresc, fara sa fie necesare reguli si constrangeri ce sa o reglementeze.
De ce?
De ce sa lupti contra destinului, daca acesta exista. Poate ca unori unele lucruri sunt menite sa se intample si altele nu. Poate ca e doar o iluzie propozitia de dinainte. Cert e ca uneori merita sa lupti pentru ce vrei. Dar cand? Cand stii ca ceva iti va aduce ceea ce cauti si cand stii ca e vorba de o alta experienta nefasta. Riscul acesta sta amenintator precum un sarpe langa un soricel ce vrea sa ajunga la mancare. Si acea mica faptura merge spre mancare stiind ca la o miscare gresita sau chiar fara sa existe vreo greseala poate sa piara. Sarpele ar putea la fel de bine sa fie satul si sa nu il intereseze in acel moment prada usoara. Uneori e bine sa riscam. Uneori sa riscam e singurul lucru tangibil pe care il mai avem de facut.
miercuri, 23 noiembrie 2016
Am revenit. Pentru tine si cei asemenea
Postarea aceasta se datoreaza tie, tu care probabil nici macar nu o sa o citesti vreodata. E interesant cum incercai sa ma convingi ca nu exista coincidente si eu ma gandeam la cu totul altceva. Dar nu are niciun rost acest lucru. Poate chiar trebuia sa te intalnesc din nou - din ce motiv nu stiu. Ideea e ca am decis sa ma reapuc de scris. Chiar si mica iesire la poeme, pe care tu ai contramandat-o, mi-a spus acelasi lucru: ca nu voi fii niciodata un scriitor, dar ca singura mea menire e sa scriu, singurul mod in care pot sa exist este prin a scrie. Dar acum sa revenim la chestiuni mai interesante.
Aceasta nu e doar pentru tine, ci pentru oricine se va afla vreodata in pozitia ta la un moment dat al vietii. Pentru acele putine suflete pure ce mai exista, singure, pe acest pamant. Chiar daca tie iti pare rau ca mi-ai oferit o seara de nesomn, apoi inca una, de aceasta din urma nu ai de unde sa stii, defapt mi-ai oferit un pic de iluminare, un pic de reintroducere in eu. Voi toti ce sunteti puri imi oferiti un motiv in plus pentru care sa sper ca exista ceva ce ma face sa exist.
Ceea ce uita sa faca omul cel mai des este sa se uite in oglinda si sa vada ce este. Unii vorbesc de un examen de dimineata si de seara, altii de patru cadrane, altii de o coexistenta a binelui si a raului, altii de calitati si de defecte; toate definitorii pentru aceeasi "chestie": un eu. Este simplu sa nu stim nimic, este si mai simplu sa ne desconsideram, sa ne izolam, caci izolati fiind, nu ne atinge nimic si nu putem sa suferim. In mare pentru ca acea suferinta pe care o simtim deja nu mai este, caci ea a devenit parte integranta din noi. Omul are nevoie ca si orice alt obiect de o forta care sa il puna in miscare. Dar omul, spre deosebire de obiecte, se va impotrivii acesteia si astfel rezulta, ca fara a se ajuta pe sine, forta trebuie sa fie de doua ori mai puternica sau chiar inimaginabila. Caci nu exista fiinta mai statornica decat omul. Se poate sa ma contrazici, caci exista oameni ce fac schimbari imense destul de des. Dar aici vorbim despre modul in care omul exista: se poate deci ca el sa existe prin schimbare sau prin statornicie, prin revolta sau prin supunere s.a.m.d. Astfel este greu a-l face pe om sa schimbe mersul in care se complace, caci asa a fost invatat sa fie.
Din punctul meu de vedere viata este acel râu ce se revarsa in mare, ce parcurge zeci, sute sau chiar mii de kilometrii pana sa se reverse in mare. Acei kilometrii sunt grei si tulburatori. Unora le plac acei kilometrii si varsarea in mare inseamna sfarsitul, altii vad prin mare sensul drumului. Oricare ar fi, oricum ti se pare, odata ajuns acolo, in vastul punct iti vei fi dat seama ca a meritat. Dar daca nu ajungi in ea, atunci cand e singurul lucru pe care il cauti? Ei bine, ghinion. Dar ai fi fost mai fericit daca nu ai fi cautat niciodata nimic si daca ti-ai fi negat fiinta. Te chinui din rasputeri sa te desparti de tine, de ceea ce stii ca te va face fericit. Nefericirea aduce fericire si tot ceea ce de rupe in bucati, pas cu pas, te recreeaza si poate, intr-un final, vei putea sa te desparti de frica, de complacere. Poate iti vei da seama de acest lucru. Poate vei spera si tu, fara nici un motiv, fara nici un o dovada, ca oamenilor buni li se intampla lucruri bune.
Un prieten.
Aceasta nu e doar pentru tine, ci pentru oricine se va afla vreodata in pozitia ta la un moment dat al vietii. Pentru acele putine suflete pure ce mai exista, singure, pe acest pamant. Chiar daca tie iti pare rau ca mi-ai oferit o seara de nesomn, apoi inca una, de aceasta din urma nu ai de unde sa stii, defapt mi-ai oferit un pic de iluminare, un pic de reintroducere in eu. Voi toti ce sunteti puri imi oferiti un motiv in plus pentru care sa sper ca exista ceva ce ma face sa exist.
Ceea ce uita sa faca omul cel mai des este sa se uite in oglinda si sa vada ce este. Unii vorbesc de un examen de dimineata si de seara, altii de patru cadrane, altii de o coexistenta a binelui si a raului, altii de calitati si de defecte; toate definitorii pentru aceeasi "chestie": un eu. Este simplu sa nu stim nimic, este si mai simplu sa ne desconsideram, sa ne izolam, caci izolati fiind, nu ne atinge nimic si nu putem sa suferim. In mare pentru ca acea suferinta pe care o simtim deja nu mai este, caci ea a devenit parte integranta din noi. Omul are nevoie ca si orice alt obiect de o forta care sa il puna in miscare. Dar omul, spre deosebire de obiecte, se va impotrivii acesteia si astfel rezulta, ca fara a se ajuta pe sine, forta trebuie sa fie de doua ori mai puternica sau chiar inimaginabila. Caci nu exista fiinta mai statornica decat omul. Se poate sa ma contrazici, caci exista oameni ce fac schimbari imense destul de des. Dar aici vorbim despre modul in care omul exista: se poate deci ca el sa existe prin schimbare sau prin statornicie, prin revolta sau prin supunere s.a.m.d. Astfel este greu a-l face pe om sa schimbe mersul in care se complace, caci asa a fost invatat sa fie.
Din punctul meu de vedere viata este acel râu ce se revarsa in mare, ce parcurge zeci, sute sau chiar mii de kilometrii pana sa se reverse in mare. Acei kilometrii sunt grei si tulburatori. Unora le plac acei kilometrii si varsarea in mare inseamna sfarsitul, altii vad prin mare sensul drumului. Oricare ar fi, oricum ti se pare, odata ajuns acolo, in vastul punct iti vei fi dat seama ca a meritat. Dar daca nu ajungi in ea, atunci cand e singurul lucru pe care il cauti? Ei bine, ghinion. Dar ai fi fost mai fericit daca nu ai fi cautat niciodata nimic si daca ti-ai fi negat fiinta. Te chinui din rasputeri sa te desparti de tine, de ceea ce stii ca te va face fericit. Nefericirea aduce fericire si tot ceea ce de rupe in bucati, pas cu pas, te recreeaza si poate, intr-un final, vei putea sa te desparti de frica, de complacere. Poate iti vei da seama de acest lucru. Poate vei spera si tu, fara nici un motiv, fara nici un o dovada, ca oamenilor buni li se intampla lucruri bune.
Un prieten.
luni, 17 martie 2014
Inteligenta de mahala
Nu te pune cu prostul ca va castiga, te va cobori fortat la nivelul sau si, in prostia lui, te va bate. Aceasta de multe ori se invata pe propria piele. Acesta stie cum sa isi foloseasca jignirile fara a avea vreun punct de vedere valid si va reusi pana la urma sa isi impuna cvasi-logica. Ce e mai bine pentru el este ca ori cat de convingatoare sunt argumentele tale le va da la o parte prin simpla ignorare a lor. Poate face aceasta nu din cauza unei aptitudini de a contra evidentul ci din simplul motiv ca nu le intelege. Astfel orice dezbatere cu astfel de persoane este sortita esecului.
Instrumente uzuale folosite de acesta: atacul la persoana, jigniri nefondate si o extrem de dezvoltata lipsa a logicii. Acesta va fi instare sa iti explice corect ca soarele nu este o stea, el prin definitie fiind soare. Ori aceasta explicatie este logica, oricat de gresita ar fi. Principiile silogismului nu se aplica in conformitate cu logica existenta ci in conformitate cu ceea ce 'stie' persoana respectiva.
O alta manifestare a inteligentei, de aceasta data colectiva, este cea de grup. Atunci cand intr-o colectivitate cativa membri, din cei cu caracteristicile celor prezentati mai sus, cu o abilitate extraordinara de a iesi in evidenta - tonul ridicat, mersul de jmecher/diva - isi impun propriile concepte culturale exista riscul ca si ceilalti membrii sa fie afectati si convertiti. Astfel, intr-un anumit interval de timp, aceasta inteligenta colectiva va fi pregnanta, iar cei ce se afiseaza altfel sunt definiti ca fiind ciudati - orice termen de izolare ce exprima o anormalitate. In cadrul acestui grup va exista o nevoie de autoprotejare, incercand sa conserve si sa perpetue valorile existente si, eventual, sa creeze valori noi.
Extracomunitarii: toate persoanele ce nu se subordoneaza acestui noi val cultural din ce in ce mai pregnant in civilizatiile la inceput de drum si de constientizare a propriei persoane. Nevoia de afirmare este atat de puternica incat cei definiti anterior sunt inlaturati pe cat se poate realiza acest lucru. Astfel acestia trebuie sa se muleze celorlalti sau sa dispara. Cei mai multi se muleaza. Sunt cativa, pe cale de disparitie, ce incearca, incetul cu incetul, sa ridice stacheta in conversatii, sa orienteze populatia spre alte valori. De cele mai multe ori acestia esueaza, suportand consecintele.
Yolo! - viva la revolution! - pe scurt, pentru cei ce nu au inteles acest mesaj. Ma duc sa ma arunc de scaun acum.
Instrumente uzuale folosite de acesta: atacul la persoana, jigniri nefondate si o extrem de dezvoltata lipsa a logicii. Acesta va fi instare sa iti explice corect ca soarele nu este o stea, el prin definitie fiind soare. Ori aceasta explicatie este logica, oricat de gresita ar fi. Principiile silogismului nu se aplica in conformitate cu logica existenta ci in conformitate cu ceea ce 'stie' persoana respectiva.
O alta manifestare a inteligentei, de aceasta data colectiva, este cea de grup. Atunci cand intr-o colectivitate cativa membri, din cei cu caracteristicile celor prezentati mai sus, cu o abilitate extraordinara de a iesi in evidenta - tonul ridicat, mersul de jmecher/diva - isi impun propriile concepte culturale exista riscul ca si ceilalti membrii sa fie afectati si convertiti. Astfel, intr-un anumit interval de timp, aceasta inteligenta colectiva va fi pregnanta, iar cei ce se afiseaza altfel sunt definiti ca fiind ciudati - orice termen de izolare ce exprima o anormalitate. In cadrul acestui grup va exista o nevoie de autoprotejare, incercand sa conserve si sa perpetue valorile existente si, eventual, sa creeze valori noi.
Extracomunitarii: toate persoanele ce nu se subordoneaza acestui noi val cultural din ce in ce mai pregnant in civilizatiile la inceput de drum si de constientizare a propriei persoane. Nevoia de afirmare este atat de puternica incat cei definiti anterior sunt inlaturati pe cat se poate realiza acest lucru. Astfel acestia trebuie sa se muleze celorlalti sau sa dispara. Cei mai multi se muleaza. Sunt cativa, pe cale de disparitie, ce incearca, incetul cu incetul, sa ridice stacheta in conversatii, sa orienteze populatia spre alte valori. De cele mai multe ori acestia esueaza, suportand consecintele.
Yolo! - viva la revolution! - pe scurt, pentru cei ce nu au inteles acest mesaj. Ma duc sa ma arunc de scaun acum.
vineri, 14 martie 2014
10 lucruri pe care să (nu) le faci cu un bărbat, care să-i și placă
Am gasit aici sensul vietii si am ramas inmarmurit. Nu stiam ca noi vrem doar atat si ca simpla pasiune sexuala este de ajuns. Am ramas uimit cand am aflat ca defapt eu ma gandesc doar la sex tot timpul si ca cel mai bine pentru mine este sa fiu insensibil si sa imi materializez cat mai multe din fanteziile mele. Trebuia sa imi dau seama de mai demult ca singurul lucru de care am nevoie este o 'femeie' care sa ma asculte in tot ce zic- un fel de papusa sexuala care sa stie ce trebuie sa faca atunci cand trebuie.
Minimalismul acesta apare din ce in ce mai mult pe blogurile copiilor ce cred ca stiu totul imediat ce au avut prima experienta sexuala. Acum isi dau seama ce inseamna viata defapt. Ce e trist este ca au si exagerat de multi adepti- din aceea ce inca se infrupta din sanii unei femei atunci cand ii vad pentru prima data, ca mai apoi sa isi dea duhul in pantaloni. Aceasta generatie de rebuturi pseudo-intelectuale au -ceea e si mai rau- impresia ca au descoperit gaura covrigului si ca ceea ce spun sunt niste adevaruri absolute - bazate pe vasta experienta de viata a acestora.
10 lucruri pe care sa le faci cu oricine - indiferent de sex.
Macar daca ar fi inteles cineva ceva din ce am vrut sa zic aici... Pentru cei ce nu au chef sa citeasca atat, aici este o versiune mai scurta a tot ce am spus mai sus: cartof.
La... sper sa nu ne mai vedem cu postari din acestea... jenante.
Minimalismul acesta apare din ce in ce mai mult pe blogurile copiilor ce cred ca stiu totul imediat ce au avut prima experienta sexuala. Acum isi dau seama ce inseamna viata defapt. Ce e trist este ca au si exagerat de multi adepti- din aceea ce inca se infrupta din sanii unei femei atunci cand ii vad pentru prima data, ca mai apoi sa isi dea duhul in pantaloni. Aceasta generatie de rebuturi pseudo-intelectuale au -ceea e si mai rau- impresia ca au descoperit gaura covrigului si ca ceea ce spun sunt niste adevaruri absolute - bazate pe vasta experienta de viata a acestora.
10 lucruri pe care sa le faci cu oricine - indiferent de sex.
- Nu exista 10 lucruri pe care sa le faci cu cineva. Exista milioane de lucruri pe care le-ai putea face si acestea difera in functie de persoana. Cu toate acestea cu totii avem cateva lucruri comune care ne satisfac.
- Poate ca suna stupid pentru unii, dar sexul fara un pic de sentiment este mai trist ca autosatisfacerea. La fel de bine poti sa dai intr-o gaura din perete. Primul lucru de care avem nevoie este sa ne simtim iubiti si sa iubim.
- Sunt de acord ca nu trebuie sa ne obosim partenerul cu problemele noastre atunci cand nu il vizeaza pe el in mod direct, dar atunci cand avem nevoie sa ne descarcam el ar trebui sa fie cea mai buna optiune. Pentru cei ce mi-ar spune acum, -'da ce, eu nu am altceva mai bun de facut ?' - gandeste-te ca poate si celalalt are ceva mai bun de facut cand tu vrei ceva, dar cu toate acestea o face pentru tine. Reciprocitate - aceasta ar trebui sa predomine intr-o relatie, nu cine se impune mai bine.
- Acorda-i atentie. Observa cand s-a schimbat ceva la infatisarea acestuia sau cand se comporta diferit. Nu doar ca va aprecia asta, dar te va ajuta si pe tine sa il intelegi mai bine si, implicit, pe voi sa comunicati mai usor. Atunci cand prezinti dezinteres pentru schimbarile celuilalt s-ar putea ca atunci cand trebuie sa prezinti interes sa fie prea tarziu.
- Partea cu inselatul. Aici lucrurile devin din ce in ce mai interesate. Sunt opinii discutate si discutabile. Unii considera ca e ok, altii il condamna, altii pot trece peste. Trebuie sa observi provenienta acestui fapt: daca are ca scop simpla satisfacere ale unor dorinte trecatoare pe care nu si le poate satisface in mod normal cu ajutorul tau atunci se poate pune in discutie o oarecare neculpabilitate, in orice alt caz este la latitudinea voastra si ramane conform ideilor sociale insusite ce o sa faceti.
- Uimeste-l. Nu e nimic rau in a schimba uneori rutina. Bla, bla, bla... si alte idei de cum poti sa il uimesti.
- Nu te lua dupa postari de genu asta de pe bloguri. Nu or sa te ajute, ci, din contra, te vor bulversa si mai tare, nestiind ce ar trebui sa faci defapt. Fi tu insati si lasa-i pe prosti sa dezbata probleme infinite pe bloguri. Este 'placerea' lor si fac asta pentru a strange audienta, nu pentru ca chiar le pasa.
Macar daca ar fi inteles cineva ceva din ce am vrut sa zic aici... Pentru cei ce nu au chef sa citeasca atat, aici este o versiune mai scurta a tot ce am spus mai sus: cartof.
La... sper sa nu ne mai vedem cu postari din acestea... jenante.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)