Thank you!

              There are moments in life when u feel hopeless and u bet your whole life on one pot. I had some of those moments, but now there is a person who taught me (involuntary) what life means and what you're supposed to do in different situations. I know now that if a person really cares bout you he/she'll get over all the bullshits and the problems you can have or you had. So, if a person can't do that, she/he is not worth fighting for, cause someone is always going to lose. But, on the other hand, it's good to fight for persons who care bout you, cause they'll never gonna let u down. That's just some things I thought bout after a non-sleeping night and watching  OTH.
That's just me and nobody can change it.

Muhahaha >:)

Am decis sa incep de la 0. Sa fiu eu si sa las pe toti ceilalti sa faca ce vrea... Din clipa asta nu mai imi pasa de nimic, poate sa zica oricine ce vrea (oricum nu mi-a pasat in general), eu tot ce vreau fac. Si nici un compromis, nimic! Si o sa incep cu ce stiu eu mai bine (nu va spun ce) si daca imi iese o sa fiu pe deplin fericit... Pana atunci ma duc sa dau un tag, ne mai vedem si va mai zic ce se intampla dupa ce reusesc sau nu ceea ce mi-am propus... Cel mai tarziu sapt. viitoare.

Incoerenta

Sugestie: porniti melodia inainte sa cititi.

Desi am decis sa nu fac niciodata greseala asta, se pare ca chiar si eu, acela care pana nu demult eram neschimbat in ideile mele si care nu vrea sa se schimbe... Da, eu am hotarat sa fac un prim compromis... Se spune ca acela ce face un compromis arata o urma de slabiciune, dar orice om are o slabiciune si cu cat suntem mai afectati de aceasta, cu atat suntem mai umani si ne deosebim de animale. Poate ca sunt eu prea afectat de situatia de fata si nu tratez cum trebuie lucrurile, dar nu conteaza... Sa vorbim totusi despre compromisul pe care am ales sa-l fac: am ales ca in loc sa fiu aparent fericit, in loc sa nu imi pese, sa fiu asa cum am fost pana acum, am ales sa fiu exact asa cum sunt, cel putin in fata unei persoane... Si stiu ca acea persoana va pretui asta prea putin si poate ca tot eu voi ajunge sa sufar (suna penibil, dar asa este) - iar cand se intampla asta, eu ma inchid in mine si incep sa devin din ce in ce mai rece, ajungand pana la urma la acelasi stadiu de nepasare ca intotdeauna. Si mai stiu ca oricum ceea ce fac e absurd, caci nu exista nici o sansa ca noi 2 sa fim iarasi impreuna si nici ca eu sa am ceea ce visez, cu toate ca - vorba unei prietene - "ne potrivim cu adevarat". Am avut o sansa, am reusit si am distrus-o la putin timp (chiar daca altii ar fi reactionat mai urat decat mine) dupa aceea si doar asa mi-am dat seama ce insemna ea pentru mine... Si eu inca o iubesc si o voi mai iubi, dar nu va mai conta, caci si daca ma iubeste, sunt slabe sanse sa mai repete experienta... Si, cu toate acestea, cu toate ca in mod logic eu ar trebui sa ma impac cu gandul si sa ii dau pace, sa trec peste, sa uit, sa imi caut alta - ceea ce nu ar fii asa greu - eu sper sa am dreptate, caci ceva in mine imi spune ca inca ma iubeste, dar ca nu stie inca daca merit o a doua sansa... Eu nu o sa renunt niciodata si voi fii alaturi de ea de fiecare data cand are nevoie si cand pot si o sa ii soptesc la ureche de fiecare data ca o iubesc si... in fine, o sa fac tot ce pot, chiar daca poate tot eu o sa fiu sfasiat la sfarsit...

Scoala si sistemul perfect de educare al tinerilor

         Scoala este cel mai bun sistem de educare a tinerilor. Asta daca prin "educare" intelegi manipulare si spalare a mintii unor copii. Procesul incepe cam asa:
         Se ia copilul ce nu poate gandii inca singur. Il inveti sa gandeasca, sa calculeze, sa scrie, sa citeasca, sa se integreze in colectiv, sa comunice (cls. I-IV). Apoi i se umple mintea cu chestiuni generale din toate materiile si i se dovedeste ca tot ceea ce face este folositor pentru a ajunge la liceu si pentru a trece prin viata(V-VIII). Acesta ajunge la liceu. Incepe sa gandeasca singur de aceea trebuie cumva oprit. Asa ca ii se cere sa aiba incredere indisputabila in profesori si in ceea ce zic ei deoarece fara ce faci in scoala nu poti sa iti iei bacul si sa te duci la o facultate buna si sa iti gasesti un loc de munca bun. Unii dintre profesori iti explica ca trebuie sa "observi de ce are nevoie societatea in momentul de fata si sa alegi acel lucru" (nu cumva sa alegi dupa bunul plac, ca s-ar putea sa fii si tu fericit si sa iti indeplinesti visul, ceea ce nu e bine deoarece astfel de persoane nu ajuta cu nimic societatea*). Atfel, tu, ca elev constiincios, inveti pe rupte. Cu atat mai mare iti e uimirea cand in clasa a XII-a ti se spune ca tot ce ai invatat pana acum nu te ajuta decat ca sa iti iei bacul si ca poate o sa te ajute la facultate, dar nu foarte mult, deoarece acolo se pune accent pe practica. (Apropo de facultati**). Apoi ajungi la facultate unde inveti pe rupte, inveti ce inseamna 3-4 cafele pe zi si nesomnul. Dupa ce termini facultatea ajungi sa lucrezi pe un slariu de 3000-7000 lei pe luna si te declari multumit (daca ai si un pic de noroc). Daca insa nu esti norocos ajungi vanzator, gradinar, gunoier, femeie de servici sau orice altceva decat ceea ce ti-ai propus.
           Va dau un simplu exemplu: La o facultate din Anglia (Oxford parca) a fost chemat unul dintre cei mai bogati oameni ai momentului (se afla in top 10) si a fost rugat sa sustina un discurs. Acesta le-a spus ca toti cei ce vor termina facultatea se vor multumii cu niste salarii mediocre si canu vor avea nici o sansa sa ajunga multimilionari. Toti ceilalti ar trebui sa se lase imediat de facultate si sa isi urmeze visul, oricare ar fii acela, acesta fiind singurul mod in care ar putea sa fie fericiti si sa ajunga si la o stare materiala extrem de buna.






* Nici o societatea nu are nevoie de genii, caci acestea nu sunt ascultatoare si creeaza probleme celor din jur. In plus, in general, geniile sunt antisociale.
** Pentru cei ce inca mai au sanse. Aventurati-va in orice activitate de voluntariat sau extrascolara si tineti-va de ea cat puteti de mult (minim 1 an). De ce ? In primul rand aceste activitati va ajuta in ceea ce se numeste relationare cu oamenii si va poate creea contacte destul de imprtante. In al doilea rand daca vrei sa iesi afara sau sa mergi la o facultate mai acatari din Romania ai nevoie de un CV voluminos, iar acest tip de activitate este foarte bine privit.

Calcule

               E simplu. In fiecare saptamana economisesti 10 lei. Pe luna primesti de la stat 42 lei. In plus mai poti face rost din alte surse de aprox. inca 10 lei pe luna. Asta inseamna un venit de 40+42+10=92 (aprox. 100) lei lunar. In total pe an poti sa strangi 1200 lei. Cam asa arata un plan de economisire.
               Pacat ca nu prea functioneaza. Din aia 40 lei ramai la sfarsitul lunii cu 10 lei maxim, iar din restu' cu 0, deci pana la urma, daca esti norocos, strangi cam 100 lei pe an (fara aniversari, paste, craciun).
               Cam asa e.
               Citire din Murphy - parca suna cam asa - cand ai avut grija sa ai tot ce iti trebuie la tine cand pleci undeva, adica : haine, bani, trusa de prim ajutor, trusa igienica, bani de rezerva... etc.; o sa iti uiti pasaportul acasa.
               Nu mai stiu ce am vorbit pe aici, dar urmatoarea postare va fii despre sistemul educational si despre scoala ca institutie... enjoy.

N-ai cu cine...

            Te gandesti sa dai tot ce poti, sa te implici cat poti de mult intr-o activitate, dar iti dai seama ca ceilalti nu isi arata acelasi devotament. Tu o faci dezivolt, fara sa fie neaparat nevoie, dar ei ? Ei ce ar trebui sa isi dedice intreaga fiinta pentru asta, ce cred in asa ceva si ce afirma ca sunt in stare sa faca asa ceva, de ce nu o fac ? Si atunci iti pui problema, ce rost are ? Ce sanse ai tu in fata lor ? Si te gandesti ca cel mai bine e sa nu iti pese, sa treci pe langa tot fara sa bagi in seama ce se intampla in jurul tau. Poate ca e mai bine asa, poate ca asa merg lucrurile acum... 
             Am incetat de mult sa imi mai pese, sa ma supar, sa ma chinui, sa incerc sa ii fac pe ceilalti sa isi dea seama ca totusi acel ceva are o insemnatate mai mare. Pur si simplu nu are rost. Asa ca am adoptat o alta viziune si se pare ca aceasta functioneaza mult mai bine :"Do not give a f**k". Este mult mai simplu: nu iti pasa -> nu te afecteaza; nu te afecteaza -> nu iti faci probleme; nu iti faci probleme -> nu iti pasa.
             Astept insa, cu un pic de speranta, persoana ce imi va putea arata ca merita sa iti pese, ca exista si o alta optiune si ca oamenii se pot implica serios intr-un proiect. Insa pana atunci...

Cateva cuvinte

Adevarul aduce dupa sine durere.
Iubirea imlica pierderea sinelui.
Optimismul iti orienteaza viata spre scopuri mai inalte, dar te face sa te supraapreciezi si uneori te blocheaza in ceea ce vrei sa faci.
Credulitatea este singurul lucru pur ce se mai afla pe pamant.
Sarcasmul distruge o discutie mediocra.
Visele sunt pentru cei ce le pot interpreta, nu pentru cei visatori.
Nu merita sa iti dai viata pentru un scop, dar merita sa iti faci din viata(traire) un scop in sine.
Bani, puterea si faima nu conteaza atata timp cat poti fi manipulat usor.
Increderea in sine si in puterile proprii ar trebui sa fie singurul lucru care sa nu se poate pierde la un om.
Muzica, cartile si arta vor fii singurii tai prieteni in toata viata ta; restul vor disparea sau vor fii inlocuite.
Omul se va destepta cand va fi prea tarziu si isi va dori sa schimbe trecutul. Atunci va incerca sa ii indrume pe cei mai tineri, ce inca au sanse, dar acestia il vor refuza, neintelegand ce vrea.
Tot ce spui poate fi adevarat sau fals, dar nu vei putea afirma cu adevarat daca face parte din prima sau din a doua categorie.