Am vazut ca am inceput sa am cativa cititori, asa ca pentru ei o sa scriu acest post.
In legatura cu microexpresiile, cu limbaju trupului - aceasta "stiinta" este extrem de inexacta, eu am aproape 1 an de experienta. In acest timp am aplicat tot ce am invatat aproape in fiecare moment, de cele mai multe ori deductiile mele au fost corecte, dar au fost si cazuri in care poti gresii, chiar poti sa fii pe o pista total opusa. O singura microexpresie citita corect nu poate indica adevarul, iti trebuie imaginea in ansamblu si dupa ce ai observat-o sa o desparti in bucatele mici, sa o analizezi pas cu pas - aici depinde si de viteza ta de analizare si de capacitatea ta de a analiza obiectiv fiecare miscare. Primul lucru important este sa nu te implici emotional in analiza, daca stii ca esti cumva implicat emotional -dai pace.
Acum am inceput o mica "investigatie" si o sa o continui cam 2-3 luni, iar la sfarsit o sa postez toate concluziile mele.
Si inca ceva... chiar daca la inceput va fii foarte greu, avand mult de citit si de invatat si de retinut, sa nu va dati batuti... merita efortul.
marți, 23 august 2011
duminică, 17 iulie 2011
Mos Craciun si Planeta Albastra
Aveam de gand sa inchid definitiv blogul, dar m-am uitat, asa, din plictiseala daca mai intra lumea pe el si am observat ca, totusi, intra. Asa ca o sa va spun cateva cuvinte despre romanul de azi, de ieri si din totdeauna, romanul adevarat.
Intai inceputul: mergeam cu trenu de la Deva (skate si cateva zile cu bunica mea) spre Alba (acasa) si am avut norocul sa stau in compartiment cu o familie de tarani (in sensul bun) romani, muncitori, corecti si cu o singura frica - aceea a lui D-zeu. Fara nici o constrangere vorbeau linistiti despre viata lor si despre problemele lor (bine inteles intre ei, eu am fost doar un simplu ascultator). Cu totii mergeau la o inmormantare si toti preferau sa nu vorbeasca despre asta, sa fie (chiar daca doar aparent) fericiti. Si atunci am inteles un lucru: asa e romanul adevarat. Chiar si atunci cand nu are nici o sansa de scapare, chiar si cand atunci cand parca pamantul se prabuseste peste el, acel om tradat de soarta va avea puterea sa inspire doar aerul curat din jurul sau si sa fie fericit si optimist (asta e doar o incercare, asa a vrut d-zeu) si sa te ajute si pe tine, un simplu necunoscut pe care probabil nu o sa il mai vada niciodata in viata (nu a fost cazul meu, nu am avut nevoie de nici un ajutor, dar simt ca daca as fii avut, l-as fii primit).
Precum spune si Dan Puric, Romanul este cel mai puternic om de pe pamantul acesta, cel mai rezistent si mai "curat", onest si deschis.
Intai inceputul: mergeam cu trenu de la Deva (skate si cateva zile cu bunica mea) spre Alba (acasa) si am avut norocul sa stau in compartiment cu o familie de tarani (in sensul bun) romani, muncitori, corecti si cu o singura frica - aceea a lui D-zeu. Fara nici o constrangere vorbeau linistiti despre viata lor si despre problemele lor (bine inteles intre ei, eu am fost doar un simplu ascultator). Cu totii mergeau la o inmormantare si toti preferau sa nu vorbeasca despre asta, sa fie (chiar daca doar aparent) fericiti. Si atunci am inteles un lucru: asa e romanul adevarat. Chiar si atunci cand nu are nici o sansa de scapare, chiar si cand atunci cand parca pamantul se prabuseste peste el, acel om tradat de soarta va avea puterea sa inspire doar aerul curat din jurul sau si sa fie fericit si optimist (asta e doar o incercare, asa a vrut d-zeu) si sa te ajute si pe tine, un simplu necunoscut pe care probabil nu o sa il mai vada niciodata in viata (nu a fost cazul meu, nu am avut nevoie de nici un ajutor, dar simt ca daca as fii avut, l-as fii primit).
Precum spune si Dan Puric, Romanul este cel mai puternic om de pe pamantul acesta, cel mai rezistent si mai "curat", onest si deschis.
luni, 9 mai 2011
My beautiful drug... I've just got it and now I think I will not be able to get away so easily. It's the most common drug which takes you and keeps you locked in a very nice cage. First I tried to make my dream real, but, because of unknown reasons, I couldn't made it instantly. So I've said : "Let's make it an experiment, just for fun.". But after only one day I just couldn't do it anymore... Like in this song, this drug is going through my veins and I love it, because it's giving me motivation, power and a new way to think about live. Most of you, I think, have already realized what I'm talking about: the drug is, in fact, my obsession, my love, the one which I can't get out of my mind. For me, she's the perfect one, it sounds so like a cliche, but that is how I feel. I know I must put up a very good fight because she seems to have big expectations and she won't give up so easily. But let's talk about the drug.
The best thing, and the worst, is that it's in me every second I live. I don't know what to do, sometimes I just want to forget, to.... I don't know; but most of time I love it and I'm very happy cause it's there, cause it's pushing me to the limits. In the night, sometimes I can't sleep for 1-2 hours and I'm thinking at different scenarios or at my biggest passion, skating. Yesterday was a very good weather so it was a good day for skating. In my mind I'm still a little confused so I'm going to stop writing for now. At least about this thing. Hope you enjoyed it.
The best thing, and the worst, is that it's in me every second I live. I don't know what to do, sometimes I just want to forget, to.... I don't know; but most of time I love it and I'm very happy cause it's there, cause it's pushing me to the limits. In the night, sometimes I can't sleep for 1-2 hours and I'm thinking at different scenarios or at my biggest passion, skating. Yesterday was a very good weather so it was a good day for skating. In my mind I'm still a little confused so I'm going to stop writing for now. At least about this thing. Hope you enjoyed it.
17.01.2011
Am mai discutat despre iubire, intr-o postare mai veche. De data aceasta, vreau sa exprim anumite reflexii ce le-am avut asupra acestui sentiment complex. Pentru inceput as vrea sa clarific cateva aspecte: tot ce scriu eu, nu este strict stiintific; nu este verificat decat in plan apropiat (limitat); eu nu vorbesc despre actul sexual sau "iubirea ocazionala" eu vorbesc despre iubirea adevarata .
In mare am ajuns la 2 concluzii esentiale. Iubirea este relatia intima(suprema) dintre doua persoane. In mare, iubirea se bazeaza pe descoperirea celeilalte persoane implicate in relatie. Prin cealalta persoana ne descoperim, in paralel (si, de obicei, totodata) pe noi insine. La inceput, fiecare parte va incerca sa uimeasca cealalta persoana - este faza testarii - apoi, cele doua persoane vor incepe sa se cunoasca atat de intim, incat o posibila despartire ar duce la un dezastru (daca una din parti ar divulga ceea ce stie) - este important de mentionat faptul ca foarte putine cupluri (de toate varstele) ajung in aceasta stare, de cele mai multe ori, cand se ajunge in acest punct al relatiei, cuplul are sanse de reusita de 80%, chiar mai mult -; dupa aceasta faza (poate fii numita faza intermediara) se ajunge la iubirea absoluta, in care cuplul deja incepe sa se autointeleaga, sa isi poata stabilii usor prioritatile si sa convietuiasca fara probleme (in mod normal cuplurile ce ajung in aceasta stare nu se mai despart).
Acum, probabil ca multa lume se intreaba, de ce se despart cuplurile ?; Mai toate cauzele au la baza plictiseala, sau intrarea intr-o rutina daunatoare cuplului. Infidelitatea, nepotrivirea de caracter, agresiunea fizica si chiar si o forma de indiferenta (ce poate duce la destramarea relatiei) sunt toate o forma de plictiseala. Bine, dar atunci de ce nu se despart cuplurile ce s-au unit in mod legal ?; Unele, din cauza modului in care au fost formati ca oameni (si aici intra in discutie in cel mai mare caz, cuplurile adulte, fara copii), dar toate celelalte (ce au cel putin un copil) din cauza faptului ca uimirea pe care le-o dadeau candva persoana iubita, le-o dau acum copii, astfel ei nu au timp sa se plictiseasca.
Cea de a doua concluzie este urmatoarea: Iubirea nu poate exista fara o foarte buna relationare intre cei doi. O iubire bazata doar pe gesturi (si aici nu cred ca trebuie sa exemplific - cand ma refer la gesturi ma refer la tot ceea ce intra in zona acestora {atitudine, limbaj al trupului, etc.}) si doar putine convorbiri nu va avea sanse de reusita, decat in foarte putine cazuri. In totdeauna o relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe discutii intre cei doi parteneri, discutiile filozofice/filologice/chiar si stiintifice sunt benefice. Discutiile ce tin de problemele de zii cu zii, ce au in vedere lucruri abstracte, chiar si cele contradictorii (dar nu prea puternice) sunt benefice. In cadrul unei relatii trebuie realizat (si se realizeaza de cele mai multe ori involuntar) un echilibru intre discutii si cealalta parte (ce tine de iubirea trupeasca{chiar si in cele mai incipitale faze})
In mare am ajuns la 2 concluzii esentiale. Iubirea este relatia intima(suprema) dintre doua persoane. In mare, iubirea se bazeaza pe descoperirea celeilalte persoane implicate in relatie. Prin cealalta persoana ne descoperim, in paralel (si, de obicei, totodata) pe noi insine. La inceput, fiecare parte va incerca sa uimeasca cealalta persoana - este faza testarii - apoi, cele doua persoane vor incepe sa se cunoasca atat de intim, incat o posibila despartire ar duce la un dezastru (daca una din parti ar divulga ceea ce stie) - este important de mentionat faptul ca foarte putine cupluri (de toate varstele) ajung in aceasta stare, de cele mai multe ori, cand se ajunge in acest punct al relatiei, cuplul are sanse de reusita de 80%, chiar mai mult -; dupa aceasta faza (poate fii numita faza intermediara) se ajunge la iubirea absoluta, in care cuplul deja incepe sa se autointeleaga, sa isi poata stabilii usor prioritatile si sa convietuiasca fara probleme (in mod normal cuplurile ce ajung in aceasta stare nu se mai despart).
Acum, probabil ca multa lume se intreaba, de ce se despart cuplurile ?; Mai toate cauzele au la baza plictiseala, sau intrarea intr-o rutina daunatoare cuplului. Infidelitatea, nepotrivirea de caracter, agresiunea fizica si chiar si o forma de indiferenta (ce poate duce la destramarea relatiei) sunt toate o forma de plictiseala. Bine, dar atunci de ce nu se despart cuplurile ce s-au unit in mod legal ?; Unele, din cauza modului in care au fost formati ca oameni (si aici intra in discutie in cel mai mare caz, cuplurile adulte, fara copii), dar toate celelalte (ce au cel putin un copil) din cauza faptului ca uimirea pe care le-o dadeau candva persoana iubita, le-o dau acum copii, astfel ei nu au timp sa se plictiseasca.
Cea de a doua concluzie este urmatoarea: Iubirea nu poate exista fara o foarte buna relationare intre cei doi. O iubire bazata doar pe gesturi (si aici nu cred ca trebuie sa exemplific - cand ma refer la gesturi ma refer la tot ceea ce intra in zona acestora {atitudine, limbaj al trupului, etc.}) si doar putine convorbiri nu va avea sanse de reusita, decat in foarte putine cazuri. In totdeauna o relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe discutii intre cei doi parteneri, discutiile filozofice/filologice/chiar si stiintifice sunt benefice. Discutiile ce tin de problemele de zii cu zii, ce au in vedere lucruri abstracte, chiar si cele contradictorii (dar nu prea puternice) sunt benefice. In cadrul unei relatii trebuie realizat (si se realizeaza de cele mai multe ori involuntar) un echilibru intre discutii si cealalta parte (ce tine de iubirea trupeasca{chiar si in cele mai incipitale faze})
Toata lumea vrea cadouri! Cat mai multe, cat mai de pret... Si Craciunul este ocazia perfecta!!!
Eu m-am gandit la urmatoarea teorie. Fiecare cadou reprezinta valoarea persoanei respective pentru tine, asta o stie toata lumea. Dar hai sa gandim altfel - fiecare cadou reprezinta cat de mult control ai asupra persoanei respective. Astfel tu, dandu-i unei persoane un cadou extrem de scump (care sa se vada ca e scump), ii spui indirect persoanei respective - "imi esti dator- pana nu iti platesti datoria fata de mine, esti legat(a) de mine". Astfel, cum explicam "datoria" pe care o simtim cand mergem la cineva in vizita, sau cand mergem noi la ziua cuiva, datorie ce se exprima prin necesitatea de a chema si noi persoanele respective la noi acasa, respectiv la ziua noastra. In momentul in care accepti cadoul, accepti, practic, dominatia respectivului, chiar fara sa stii, dar nu pentru mult timp, deoarece trebuie sa ii inorci "serviciul". Cam asa ar putea fii privite cadourile, o forma moderna (sau nu, neaparat- tinand cont de faptul ca se ofereau chiar din antichitate), de supunere a celor din jur.
Ar mai fii o problema de discutat. Cand luam un cadou ne este atat de greu sa ne hotaram asupra cadoului, "ce sa ii luam/iau", "oare asta ii place?", "trebuie sa fie ceva special...". Toate aceste formule inseamna, pe scurt, "trebuie sa ii iau ceva special, ce nu s-a gandit nimeni sa ii ia, ceva inedit, care sa il uimeasca" si astfel "voi putea sa il domin voarte usor, caci ii va fii greu sa imi ia si el ceva la fel de inedit".
Tot ce am spus acum nu indica faptul ca nu ar trebuii sa ne facem cadouri, tot ce trebuie sa avem, insa, in vedere este motivul pentru care le facem. Oricum cadourile au fost si vor fii cea mai buna cale da a arata aprecierea si iubirea (macar de parada daca nu reala) fata de o persoana, asa ca mergeti si cumparati cadouri, cel putin cat timp nu s-au golit magazinele. Merry Christmas. (Xmass)
Visul, ce este visul ?
Eu cred ca visul este transpunerea la nivelul subconstientului a actiunilor noastre. Tot ce am facut in timpul zilei, absolut tot, se rasfrange asupra constiinei noastre, in mod involuntar si foarte putin controlabil, aspura noastra. Visul este riposta sau acceptarea actiunilor noastre. Astfel un cosmar poate insemna ca subconstientul a inregistrat un semnal ce contravine ordinii normale a actiunilor noastre, pe cand un "vis frumos" poate sa ne arate ca tot ceea ce am facut in acea zii a fost acceptat de subconstient.
Aici apar cateva definitii din DEX :
VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; înlănțuire de imagini, de fenomene psihice și de idei care apar în conștiința omului în timpul somnului. 2. Reverie, meditație, visare. 3. Fig. Iluzie deșartă; gând, idee, aspirație irealizabilă. ♦ Dorință arzătoare. [Pl. și: vise] – Lat. visum.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink
VIS visuri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentări, idei) care se manifestă involuntar în timpul somnului (păstrându-se uneori și după trezire). Vis frumos. Vis rău. 2) Stare a celui cuprins de gânduri și de amintiri plăcute; visare. 3) fig. Idee fantastică, irealizabilă. 4) fig. Dorință puternică; aspirație; năzuință. [Pl. și vise] /<lat. visum
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
// sfarsit - definitii din DEX.
Exista foarte putine persoane care sa nu fii visat de loc, de obicei cei ce nu viseaza de loc sufera de anumite boli. Pentru a afla ce anume a visat un om in timpul somnului, nu avem pana in prezent decat un singur mijloc de informare : relatarea persoanei in cauza. Nici hipnoza nu reuseste sa deschida "usa" prin care se ajunge la vis.
Somnul are mai multe etape: la inceput intram in starea de somnolenta, in care nu suntem complet adormiti. Dupa un timp, nesemnificativ, intram intr-o asa-numita stare ALFA, stare in care nu exista practic granite intre realitate si vis, o stare in care acestea doua se intrepatrund si se afla, in mintea noastra, in proportii egale. Aceasta stare este ideala pentru telepatie, hipnoza si alte procedee caracteristice. Dupa aceasta stare alfa, adormim complet. Se spune ca primele 2-4 ore de somn sunt cele ale "somnului profund", dar nu e adevarat. Creierul are nevoie de aprox. 1 ora ca sa se adapteze somnului. Astfel cele 2-3 ore de somn ce urmeaza dupa prima ora, sunt cele profunde. In aceste 2-3 ore noi visam, restul somnului este "negru". Doar in cazul in care ne trezim si adormim din nou putem visa din nou. In lumea visului, timpul merge mult mai alert decat in viata normala, si asta datorita capacitatii extraordinare a creierului de a procesa informatii cu o viteza foarte mare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)