Am mai discutat despre iubire, intr-o postare mai veche. De data aceasta, vreau sa exprim anumite reflexii ce le-am avut asupra acestui sentiment complex. Pentru inceput as vrea sa clarific cateva aspecte: tot ce scriu eu, nu este strict stiintific; nu este verificat decat in plan apropiat (limitat); eu nu vorbesc despre actul sexual sau "iubirea ocazionala" eu vorbesc despre iubirea adevarata .
In mare am ajuns la 2 concluzii esentiale. Iubirea este relatia intima(suprema) dintre doua persoane. In mare, iubirea se bazeaza pe descoperirea celeilalte persoane implicate in relatie. Prin cealalta persoana ne descoperim, in paralel (si, de obicei, totodata) pe noi insine. La inceput, fiecare parte va incerca sa uimeasca cealalta persoana - este faza testarii - apoi, cele doua persoane vor incepe sa se cunoasca atat de intim, incat o posibila despartire ar duce la un dezastru (daca una din parti ar divulga ceea ce stie) - este important de mentionat faptul ca foarte putine cupluri (de toate varstele) ajung in aceasta stare, de cele mai multe ori, cand se ajunge in acest punct al relatiei, cuplul are sanse de reusita de 80%, chiar mai mult -; dupa aceasta faza (poate fii numita faza intermediara) se ajunge la iubirea absoluta, in care cuplul deja incepe sa se autointeleaga, sa isi poata stabilii usor prioritatile si sa convietuiasca fara probleme (in mod normal cuplurile ce ajung in aceasta stare nu se mai despart).
Acum, probabil ca multa lume se intreaba, de ce se despart cuplurile ?; Mai toate cauzele au la baza plictiseala, sau intrarea intr-o rutina daunatoare cuplului. Infidelitatea, nepotrivirea de caracter, agresiunea fizica si chiar si o forma de indiferenta (ce poate duce la destramarea relatiei) sunt toate o forma de plictiseala. Bine, dar atunci de ce nu se despart cuplurile ce s-au unit in mod legal ?; Unele, din cauza modului in care au fost formati ca oameni (si aici intra in discutie in cel mai mare caz, cuplurile adulte, fara copii), dar toate celelalte (ce au cel putin un copil) din cauza faptului ca uimirea pe care le-o dadeau candva persoana iubita, le-o dau acum copii, astfel ei nu au timp sa se plictiseasca.
Cea de a doua concluzie este urmatoarea: Iubirea nu poate exista fara o foarte buna relationare intre cei doi. O iubire bazata doar pe gesturi (si aici nu cred ca trebuie sa exemplific - cand ma refer la gesturi ma refer la tot ceea ce intra in zona acestora {atitudine, limbaj al trupului, etc.}) si doar putine convorbiri nu va avea sanse de reusita, decat in foarte putine cazuri. In totdeauna o relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe discutii intre cei doi parteneri, discutiile filozofice/filologice/chiar si stiintifice sunt benefice. Discutiile ce tin de problemele de zii cu zii, ce au in vedere lucruri abstracte, chiar si cele contradictorii (dar nu prea puternice) sunt benefice. In cadrul unei relatii trebuie realizat (si se realizeaza de cele mai multe ori involuntar) un echilibru intre discutii si cealalta parte (ce tine de iubirea trupeasca{chiar si in cele mai incipitale faze})
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu