Furia

           Furia - una din cele mai intalnite stari omenesti. Apare ca o forma de protectie psihica impotriva unor factori externi ce vor sa  schimbe (de obicei in rau) cursul normal, de zi cu zi, al individului. Furia apare in diferite faze, faza de inceput, chiar insesizabila, este indiferenta - mod de protejare prin negare sau neluare in seama - daca aceasta nu confera o protectie satisfacatoare se va recurge la o usoara violenta verbala si un ton apasat, nu neaparat ridicat, - la unii furia, in faza incipitala, poate aparea ca forma de bucurie sau chiar exaltare; stiu ca suna ciudat, dar exista cazuri cand corpul reactioneaza incercand sa mascheze aceasta stare; de cele mai multe ori, in aceste cazuri, persoana izbucneste necontrolabil, avand un asa-numit: "acces de furie" - dupa acesta violenta verbala, apare expunerea furiei: individul devine partial incontrolabil, nu este interesat de parerile celorlalti, cauta sa isi faca singur dreptate- daca considera ca i s-a facut o nedreptate -, considera orice persoana un dusman, si, in cele din urma, recurge la violenta.
              Cu toate acestea, furia arata slabiciunea omului, nu putere - asa cum se crede de obicei -. Persoanele ce isi controleaza furia, cel putin pentru un timp mai indelungat, au puterea sa isi faca un plan, sa "o dea afara". Cel mai bine este sa ne eliberam de acea furie practicand un sport, sa o tii in tine nu ai cum, este imosibil si, in plus, consecintele sunt dezastruoase. Ganditi-va la la o punga cu aer, ca acelea pe care le spargeam ca sa faca zgomot, daca o umplem cu aer si lasam aerul sa iasa din cand in cand, nu va simtii nimeni nimic. Dar daca tot umplem punga, la un moment se sparge, si rezultatul este un sunet de 10-100 de ori mai puternic. Asa si cu furia: daca o inmagazinam in noi, in momentul in care va iesi va fii distrugatoare, daca o eliberam treptat, va putea trece neobservata. Unii atleti se automotiveaza si prin  aceasta, isi canalizeaza toata furia asupra a ceea ce vor sa faca; spre exemplu, daca un fotbalist vrea sa dea o lovitura libera, acesta isi va canaliza toata furia asupra mingii, pentru a o lovii cu foarte multa putere, precizia si celelalte tin doar de antrenament - acelasi lucru se intampla si cu tragatorii la tinta sau cu alergatorii de la maraton. Cu toate ca, in mare, furia este distructiva, controlata, ea poate fii un atuu celui ce o foloseste.
             *Am uitat sa spun inca ceva. In faza incipitala, furia se poate manifesta si prin plans, la persoanele mai sensibile.
              Sper ca v-am fost cat de cat de ajutor.

Frigul - omul masinaria suprema

       In mod normal omul poate rezista, pentru o perioada mai lunga de timp, la temperaturi cuprinse intre -20 -- + 35(40) grade Celsius. Acest interval poate varia (cu +- 10-20 grade in functie de zona in care se afla - Calda/Rece).
Oricum, multa lume prefera o temperatura de 25-27 grade. Aceasta temperatura fiind ideala.
       Raceala si insolatia- unele din cele mai cunoscute forme ale corpului de a semnala diferenta de temperatura neprielnica. Probabil ca majoritatea oamenilor cauta fel de fel de medicamente preventive, vitamine si ceaiuri... si alte chestii, leacuri, sau cum vreti sa le spuneti. Nimeni nu se gandeste ca omul ARE tot ce ii trebuie pentru a traii, asa cum a aratat-o si acum 2-3 milioane de ani, pe cand nu erau medicamente, ceaiuri din nu-stiu ce plante si lotiuni anti-bacteriene. Prin niste exercitii foarte usoare se poate dobandii o imunitate la schimbarile de temperatura si chiar o adaptare mult mai rapida, astfel incat la temperatura de 4^C sa nu vi se para frig, dar nici la temp de 17^C sa nu vi se para cald, ci sa aveti o senzatie placuta sau indiferenta fata de ambele. Bineinteles aceasta procedura nu a fost testata decat pe mine insumi, si se pare ca sunt in viata, deci functioneaza: rezultatul este ca nu m-am mai racit absolut deloc de 2 ani. Acum, trebuie sa va spun ca acesta metoda este destul de riscanta deoarece va forteaza limitele corpului.
           Pentru inceput puteti sa va imbracati putin mai lejer, adica daca de obicei luati un tricou bluza si hanorac(jeaca) - renuntati la tricou, decat mergeti pe strada in mod normal. Daca acest pas merge fara probleme (adica daca dupa o saptamana-2 nu sunteti in spital cu pneumonie sau raciti) atunci puteti trece la pasul 2: puteti face de 2-3 ori pe saptamana miscare, cca. o jumatate de ora sau o ora, imediat dupa ce ati terminat, iesiti afara 2-3 minute sau deschide-ti geamul si stati in fata lui - este indicat sa stati in bustul gol sau in maieu  - aceasta faza poate dura 2-3 saptamani sau o puteti introduce in rutina zilnica. In aproximativ o luna si jumatate se va simtii vizibil diferenta.
          As mai vrea sa spun un ultim lucru: NU sunt raspunzator pentru ce ar putea patii persoanele ce aplica acest stil de viata; acest procedeu nu este dedicat tuturor persoanelor; pentru a face ceea ce scrie mai sus trebuie sa ai un corp si un sistem imiunitar destul de puternic.

Lipsa de ocupatie - Portocala

Portocala

        M-am gandit de multe ori: "Ce gust ar avea portocala fara pielita aceea ce ii protejeaza interiorul ?". De cele mai multe ori mi-am raspuns: "Tot ala, adica de ce sa ma mai chinui sa ii dau jos toata pielita, ca sa aflu ca va avea acelasi gust." Si tot gandind asa, de fiecare data nu am incercat si am zis ca nu are nici un rost. 

       Intr-o zi, din cauza plictiselii, m-am apucat sa manc o portocala. Am inceput sa ii desfac coaja si mi-a venit in minte aceeasi obsesie: "sa vad ce gust are portocala fara pielita". Si am inceput sa ii desfac pielita. Cand am terminat, am luat o bucata de portocala cu pielita si am gustat-o: la inceput era un pic amaruie, apoi a devenit dulce, chiar foarte dulce. Apoi am luat cealalta bucata, fara pielita: nu a fost amara la inceput, dar nici dulce, a fost pur si simplu seaca, neutra.
      Va las pe voi sa va ganditi unde am vrut sa ajung cu aceasta intamplare, asa ca, daca vreti, puteti lasa un comentariu cu parerea voastra, mai jos.

Eh, vine craciunul

Se termina si luna aceasta si ma uit si vad ca nu am mai scris de mult. Mi-am mai deschis un blog, asa ca nu mai am mult timp si in plus a venit si vacanta... Tot tambalaul cu craciunul si colinde si o zii de nastere, si etc. si nu mai am timp de nimica... Adica mai am timp de iesit cu skateu, deci ii ok. Oricum, ma gandesc acum ce sa mai scriu... si chiar nu am nici o idee. Asa ca va urez tuturor "Sarbatori fericite" si sper ca dupa anul nou sa revin cu postari noi si la fel de / chiar mai interesante.

Nu am mai scris nimic in ultima vreme, nu stiu exact de ce, poate ca nu am avur idei, poate ca nu am avut chef. Dar am revenit!
Unul din lucrurile la care m-am gandit in ultima este urmatorul: toate religiile, credintele(si toate chestiile de genu asta) vorbesc despre ceea ce se intampla dupa ce murim: "ajungem in rai";"ne reincarnam";"sufletu nostru" se duce cine stie pe unde are chef. Dar nimeni si nici o religie nu a dat explicatii despre ce era cu noi INAINTE sa ne nastem... Pare o intrebare prosteasca : "ce eram inainte sa ne nastem", adica nu eram nimic, dar daca spunem ca inainte sa ne nastem nu eram nimic, atunci de ce ne-am transforma ==> mergand in rai, etc. in momentul in care murim ? Daca intr-un sens nu exista nimic, de ce ar exista in celalalt.
Bun. Sa presupunem ca sufletul nostru exista inainte de nasterea noastra, atunci de ce nu ne aducem aminte nimic din ceea ce s-a intamplat cu noi? De ce totul ne apare ca un neant de nepatruns, in care sta taina vietii noastre? Si acum ne gandim, daca nu ne aducem nimic aminte din ceea ce s-a intamplat cu sufletul nostru inainte, de ce ne-am aduce aminte in momentul in care murim si revenim la starea antimateriala ?

O alta chestiune cel putin ciudata este faptul ca nici o religie nu trateaza, sau nu vrea sa trateze public aceasta chestiune. Cum ar putea un om rational sa creada, sau sa accepte ceva ce nu poate fii explicat nici de catre predicatorii acelei teze ?

O alta teorie, mai logica de data asta, este aceea cum ca spiritul nostru este o energiie ce acumuleaza cunostinte pe parcursul vietii noastre, si in momentul incarcarii maxime, se intoarce la sursa si se contopeaza cu ea. Atunci se pare ca ar avea un pic de sens neantul din inaintea nasterii noastre. Astfel energia ne foloseste ca niste "cobai" pentru a realiza un scop mult mai presus de noi. Dar asta nu ar convenii nimanui, nu-i asa ? Oricum teoria asta nu o cred nici eu. Sper ca v-am facut sa va pune-ti niste intrebari.

  "We wish it never ends", da cam asa e de fiecare data, de fiecare data nu ne gandim daca va inceta vreodata(sau cat va tine), ci doar speram sa nu dispara niciodata, sa ramana ca in prima zi, nealterata, pura, inocenta si sincera. Nu prea vreau sa vorbesc despre asta, nu sta in firea omului sa isi fac griji prea multe pentru o stare de bine, nu e asa ?; omul isi face griji doar cand are prea multe pe cap, iar atunci, ca si cand nu era de ajuns isi mai adauga vre-o 2-3 temeri, si vre-o 4-5 probleme existentiale la care nu s-a gandit de loc pana atunci. -ciudat este omul. Si, cu toate acestea, el continua sa spere la mai bine, oricat de negru pare viitorul, o stea, licarinda, tot i se mai pare ca vede. Dar nu sunt aici sa scriu prostii pe care le cunoaste toata lumea. Am venit ca sa vorbesc despre o stare ciudata, o stare de beatitudune ce iti invadeaza, cateaodata, ce-i drept, in zilele de azi, din ce in ce mai rar, tot corpul si iti da energia si motivatia de a contiuna orice lucru pe care l-ai abandonat si ti s-a parut fara speranta. O stara ce, de obicei de tine 2-3 ore si apoi te trezesti brusc la realitate, si iti spui : "de ce am incercat sa ma apuc din nou? " si, negasind nici un raspuns, ii dai pace iar si iar. Din fericire, pentru mine, mai nou aceasta stare ma cuprinde in fiecare clipa si nu imi mai pasa de nimic, chiar de nimic, tot ceea ce vreu sa fac este sa fac ceea ce imi place si sa fiu fericit, orice altceva imi este indiferent. Daca afara ploua, si am chef sa trec pe sub o streasina de unde cad stropi grei de ploaie, nu imi pasa ce zice babacu ala ce se uita la mine si crede ca is nebun si o sa mor de aprindere de plamani. Sau daca am chef sa ies cu sk8-u, chiar daca singur, nu imi pasa de ce zic unii si altzii. Asa sunt eu, si nu mai am, momentan nimic de zis...
Dar, stai ca deviez de la subiect,intrebarea mea este: care este cauza acestei stari ? Am incercat mai multe ipoteze, dar nici una destul de satisfacatoare, poate 1-2 mai aproape de adevar, dar nu sunt sigur, asa ca va propun sa va exprimati si voi opinia.
so, have a nice day

Viata e ciudata, la fel si omul

Viata e ciudata, nu stii de la ce sa te astepti de la ea, tot ceea ce se intampla in jurul tau e atat de vag incat nici nu iti dai seama de lucrurile care trec pe langa tine. Tot ceea ce vezi acum se pierde intr-o clipita, tot ceea ce credeai la un moment dat este spulberat cu 2 vorbe, toate legile existente sunt temporare, deoarece omul va evolua si isi va forma noi principii, mai bune si mai complexe. Nu stim nimic, cu cat aflam mai multe cu atat ne dam seama ca marja de eroare a claculelor noastre este din ce in ce mai mare. Cu cat avem o minte mai deschisa cu atat suntem mai contradictorii si nu intelegem decat poate a miimea parte din ceea ce aflam, esenta lucrurilor nu se afla in psihologie, matematica sau oricare alte discipline, ea se afla in noi insine, noi putand sa ne dam seama de ce toate lucrurile exista in forma lor si de ce se afla intr-o anumita pozitie la un momendat. Se spune ca teleportarea este imposibila, datorita faptului ca nu putem stii unde se vor muta moleculele din corpul nostru in urmatoarea secunda sau intr-un interval de  timp. Asta arata cat de putin ne cunoastem pe noi si cat de putin ne cunoastem semenii. Daca ne-am cunoaste, aceasta teleportare ar fii posibila, deoarece am putea sa ne controlam corpul in mod complet. Noi nu stim nici toate lucrurile de care suntem capabili, spre exemplu telepatia, aceasta este si in zilele noastre unn mit, oamenii necrezand in existenta ei. Dar ea exista, si se poate face multe cu ea, de la transmiterea gandurilor, imaginilor, la modificarea structurii unui obiect, cea din urma purtand si numele de telechinezie. Si cu toate acestea credem ca ne cunoastem foarte bine, fiecare fiind numit, inteligent, prost, frumos, .... bla bla bla si asa mai departe, dar noi nu cunoastem nimic din noi. In momentul cand omul reuseste sa se cunoasca la adevarata valoare a sa, doar atunci vom putea traii in armonie. Deci in cam.... 3000 de ani ?

Pana atunci vom fii uimiti la reactiile, spusele si incertitudinile semenilor nostrii si nu vom fii instare sa luam in calcul toate situatiile in cadrul unui raspuns (oricare ar fii acesta).

Sunt numai niste ganduri debitate de mine... Lasati un coment daca aveti ceva de spus, va voi raspunde cu placcere.