Am sa devin un pic melancolic. Se pare ca si vremea imi permite. Soarele acesta care cade peste cladiri vechi si norii ce stau deasupra noastra, amintindu-ne ca nu mai e mult pana cand societatea actuala va trece intr-o alta etapa. Era si cazul. Nu prea putem ghici sau prevedea decat in mare cam ce etapa va urma. Nu putem spune daca aceasta va fi una pozitiva sau nu.
Sa revin insa la probleme(le mele) actuale. Nu imi e dor de casa, dar imi e dor de ceva, nu pot sa spun cu exactitate de ce anume sau cum de. M-a lovit asa brusc, pe fundalul unei melodii lente in franceza - a caror versuri nu le prea inteleg, dar se pare ca ma inteleg ele pe mine - nu stiu de unde vine, asta insemnand ca nu pot sa stau sa o analizez si sa o analizez, am incercat. Problema, in mare, este schimbarea colectivului cu care eram deja obisnuit. Ii stiam punctele slabe si pe cele forte, stiam cum sa ma raportez fata de el. Aici, insa, zici ca am intrat intr-o troaca imensa in care s-au adunat tot felul de entitati. Abia astept trierea, sunt curios in ce parte a baricadei voi fi. Sper sa pic bine sau sa iau rau, oricum ambele variante ma lasa indiferent. Am ajuns sa fiu indiferent din nou, ceea ce nu e tocmai rau. Incep sa ma inteleg atunci cand am luat decizii proaste si, daca as fi sa le iau din nou, tot asa as face.
Sunt un geniu... al ideilor proaste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu