O sa vorbesc acum despre iubire, dar, mai inainte de a imi relata opiniile si nedumeririle cu privire la aceasta am sa va pun o intrebare : Ce este iubirea ?. Sunt foarte sigur ca unii s-au pus aceasta problema, dar cati au reusit sa raspunda ?
In DEX gasim ulrmatoarea explicatie seaca si stiintifica :
"Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva." Si atat.
Cel putin pentru mine aceasta explicatie nu este de ajuns. Eu vad iubirea ca o complexitate de lucruri, in care sunt incluse senzualitatea, charmul, inteligenta si toate celealte caracteristici ce fac un om atat de unic si de deosebit. Despre iubire ar fii multe de vorbit: Spre exemplu cum apare ?. Oamenii de stiinta au descoperit ca exista anumite tipuri de hormoni si de substante chimice ce se elibereaza in creierul nostru atunci cand iubim o persoana, dar asta nu explica anume de ce iubim o anumita pers. si nu alta, plus ca iubirea nu este doar de ordin sexual. Nu voi vorbii acum despre asta. Daca vrea cineva sa fac un articol despre aceasta, sa imi lase un comentariu in care sa specifice acest lucru.
Acum voi ajunge la esenta acestei postari. De ceva vreme ma aflu intr-o relatie cu o fata, mai tanara cu un an decat mine. Relatia noastra se bazeaza doar pe iubire pura, neexistand nici un alt factor provocator. Eu stiu ca ea ma iubeste sincer, eu o iubesc pe ea la fel de sincer, sau cel putin asa cred. De multe ori ni s-a intamplat ca gandirea noastra sau instinctele sa ne pacaleasca, asta incerc sa descopar si eu acum. Am sa expun cateva reflexii facute. La fel cum se intampla in mod normal la orice om, barbat, am observat fete frumoase, in limbaj vulgar "bune", si nu pot spune ca nu am simtit nimic, cel putin la un anumit nivel. Am avut si ocazia, in acest timp, sa filtrez cu cateva, dar nu am vrut sa obtin nimic mai mult de o discutie agreabila, deoarece stiam in gandul meu ca daca trec de un anumit nivel, asta ar insemna sa ii fiu infidel iubitei. Cu toate aceste anumite remuscari si ganduri ma incearca. M-am gandit chiar si la posibilitatea ca relatiia pe care o am in acest moment sa nu fie ceea ce caut, cu toate ca in aparenta este. M-am gandit ca poate nu ea este aceea ce mi se potriveste si chiar am intalnit o fata ce mi se pare desteapta, frumoasa si chiar pe gustul meu - care, dupa evaluarea mea, ar fi dorit sa imi fie iubita - , dar pe careia i-am aratat ca nu am nici o intentie, cu toate ca in alte circumstante poate ca nu as fii reactionat la fel. Toate aceste ganduri si fapte ma ranesc pe mine, cu toate ca nu ar avea de ce, si de fiecare data imi spun, doar si pentru o simpla privire piezisa adresata unei fete, de ce fac asta ? si ma gandesc ca daca ar stii tot ceea ce se afla in mintea mea... s-ar ingrozii.
In contrast cu ceea ce am spus mai inainte, toate aceste ganduri ma parasesc cand sunt cu ea (cu iubita), in acel moment nimic nu mai exista, doar noi doi, parca lumea a disparut, nu imi pasa (dar mie de obicei nu imi pasa) de ce zic unii si altii, in acel moment sunt cu adevarat liber sa fac ce vreau, fara sa ma gandesc la consecinte. Confuzia pe care o aveam chiar cu cateva momente inainte a disparut, totul s-a sters, urmand ca sa revina doar dupa ce ea a plecat.
Nu pot sa trag o concluzie, momentan. Tot ce pot sa spun este ca iubirea este mult mai complicata decat o vad unii. Poate nu pentru toata lumea este asa cum o vad eu, poate ca unii se multumesc doar sa fie iubiti, nepasandu-le de ceea ce fac ei, nu stiu, aceasta problema este atat de profunda incat cred ca nu va avea rezolvare niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu