Eh, vine craciunul

Se termina si luna aceasta si ma uit si vad ca nu am mai scris de mult. Mi-am mai deschis un blog, asa ca nu mai am mult timp si in plus a venit si vacanta... Tot tambalaul cu craciunul si colinde si o zii de nastere, si etc. si nu mai am timp de nimica... Adica mai am timp de iesit cu skateu, deci ii ok. Oricum, ma gandesc acum ce sa mai scriu... si chiar nu am nici o idee. Asa ca va urez tuturor "Sarbatori fericite" si sper ca dupa anul nou sa revin cu postari noi si la fel de / chiar mai interesante.

Nu am mai scris nimic in ultima vreme, nu stiu exact de ce, poate ca nu am avur idei, poate ca nu am avut chef. Dar am revenit!
Unul din lucrurile la care m-am gandit in ultima este urmatorul: toate religiile, credintele(si toate chestiile de genu asta) vorbesc despre ceea ce se intampla dupa ce murim: "ajungem in rai";"ne reincarnam";"sufletu nostru" se duce cine stie pe unde are chef. Dar nimeni si nici o religie nu a dat explicatii despre ce era cu noi INAINTE sa ne nastem... Pare o intrebare prosteasca : "ce eram inainte sa ne nastem", adica nu eram nimic, dar daca spunem ca inainte sa ne nastem nu eram nimic, atunci de ce ne-am transforma ==> mergand in rai, etc. in momentul in care murim ? Daca intr-un sens nu exista nimic, de ce ar exista in celalalt.
Bun. Sa presupunem ca sufletul nostru exista inainte de nasterea noastra, atunci de ce nu ne aducem aminte nimic din ceea ce s-a intamplat cu noi? De ce totul ne apare ca un neant de nepatruns, in care sta taina vietii noastre? Si acum ne gandim, daca nu ne aducem nimic aminte din ceea ce s-a intamplat cu sufletul nostru inainte, de ce ne-am aduce aminte in momentul in care murim si revenim la starea antimateriala ?

O alta chestiune cel putin ciudata este faptul ca nici o religie nu trateaza, sau nu vrea sa trateze public aceasta chestiune. Cum ar putea un om rational sa creada, sau sa accepte ceva ce nu poate fii explicat nici de catre predicatorii acelei teze ?

O alta teorie, mai logica de data asta, este aceea cum ca spiritul nostru este o energiie ce acumuleaza cunostinte pe parcursul vietii noastre, si in momentul incarcarii maxime, se intoarce la sursa si se contopeaza cu ea. Atunci se pare ca ar avea un pic de sens neantul din inaintea nasterii noastre. Astfel energia ne foloseste ca niste "cobai" pentru a realiza un scop mult mai presus de noi. Dar asta nu ar convenii nimanui, nu-i asa ? Oricum teoria asta nu o cred nici eu. Sper ca v-am facut sa va pune-ti niste intrebari.