My beautiful drug... I've just got it and now I think I will not be able to get away so easily. It's the most common drug which takes you and keeps you locked in a very nice cage. First I tried to make my dream real, but, because of unknown reasons, I couldn't made it instantly. So I've said : "Let's make it an experiment, just for fun.". But after only one day I just couldn't do it anymore... Like in this song, this drug is going through my veins and I love it, because it's giving me motivation, power and a new way to think about live. Most of you, I think, have already realized what I'm talking about: the drug is, in fact, my obsession, my love, the one which I can't get out of my mind. For me, she's the perfect one, it sounds so like a cliche, but that is how I feel. I know I must put up a very good fight because she seems to have big expectations and she won't give up so easily. But let's talk about the drug.
The best thing, and the worst, is that it's in me every second I live. I don't know what to do, sometimes I just want to forget, to.... I don't know; but most of time I love it and I'm very happy cause it's there, cause it's pushing me to the limits. In the night, sometimes I can't sleep for 1-2 hours and I'm thinking at different scenarios or at my biggest passion, skating. Yesterday was a very good weather so it was a good day for skating. In my mind I'm still a little confused so I'm going to stop writing for now. At least about this thing. Hope you enjoyed it.
luni, 9 mai 2011
17.01.2011
Am mai discutat despre iubire, intr-o postare mai veche. De data aceasta, vreau sa exprim anumite reflexii ce le-am avut asupra acestui sentiment complex. Pentru inceput as vrea sa clarific cateva aspecte: tot ce scriu eu, nu este strict stiintific; nu este verificat decat in plan apropiat (limitat); eu nu vorbesc despre actul sexual sau "iubirea ocazionala" eu vorbesc despre iubirea adevarata .
In mare am ajuns la 2 concluzii esentiale. Iubirea este relatia intima(suprema) dintre doua persoane. In mare, iubirea se bazeaza pe descoperirea celeilalte persoane implicate in relatie. Prin cealalta persoana ne descoperim, in paralel (si, de obicei, totodata) pe noi insine. La inceput, fiecare parte va incerca sa uimeasca cealalta persoana - este faza testarii - apoi, cele doua persoane vor incepe sa se cunoasca atat de intim, incat o posibila despartire ar duce la un dezastru (daca una din parti ar divulga ceea ce stie) - este important de mentionat faptul ca foarte putine cupluri (de toate varstele) ajung in aceasta stare, de cele mai multe ori, cand se ajunge in acest punct al relatiei, cuplul are sanse de reusita de 80%, chiar mai mult -; dupa aceasta faza (poate fii numita faza intermediara) se ajunge la iubirea absoluta, in care cuplul deja incepe sa se autointeleaga, sa isi poata stabilii usor prioritatile si sa convietuiasca fara probleme (in mod normal cuplurile ce ajung in aceasta stare nu se mai despart).
Acum, probabil ca multa lume se intreaba, de ce se despart cuplurile ?; Mai toate cauzele au la baza plictiseala, sau intrarea intr-o rutina daunatoare cuplului. Infidelitatea, nepotrivirea de caracter, agresiunea fizica si chiar si o forma de indiferenta (ce poate duce la destramarea relatiei) sunt toate o forma de plictiseala. Bine, dar atunci de ce nu se despart cuplurile ce s-au unit in mod legal ?; Unele, din cauza modului in care au fost formati ca oameni (si aici intra in discutie in cel mai mare caz, cuplurile adulte, fara copii), dar toate celelalte (ce au cel putin un copil) din cauza faptului ca uimirea pe care le-o dadeau candva persoana iubita, le-o dau acum copii, astfel ei nu au timp sa se plictiseasca.
Cea de a doua concluzie este urmatoarea: Iubirea nu poate exista fara o foarte buna relationare intre cei doi. O iubire bazata doar pe gesturi (si aici nu cred ca trebuie sa exemplific - cand ma refer la gesturi ma refer la tot ceea ce intra in zona acestora {atitudine, limbaj al trupului, etc.}) si doar putine convorbiri nu va avea sanse de reusita, decat in foarte putine cazuri. In totdeauna o relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe discutii intre cei doi parteneri, discutiile filozofice/filologice/chiar si stiintifice sunt benefice. Discutiile ce tin de problemele de zii cu zii, ce au in vedere lucruri abstracte, chiar si cele contradictorii (dar nu prea puternice) sunt benefice. In cadrul unei relatii trebuie realizat (si se realizeaza de cele mai multe ori involuntar) un echilibru intre discutii si cealalta parte (ce tine de iubirea trupeasca{chiar si in cele mai incipitale faze})
In mare am ajuns la 2 concluzii esentiale. Iubirea este relatia intima(suprema) dintre doua persoane. In mare, iubirea se bazeaza pe descoperirea celeilalte persoane implicate in relatie. Prin cealalta persoana ne descoperim, in paralel (si, de obicei, totodata) pe noi insine. La inceput, fiecare parte va incerca sa uimeasca cealalta persoana - este faza testarii - apoi, cele doua persoane vor incepe sa se cunoasca atat de intim, incat o posibila despartire ar duce la un dezastru (daca una din parti ar divulga ceea ce stie) - este important de mentionat faptul ca foarte putine cupluri (de toate varstele) ajung in aceasta stare, de cele mai multe ori, cand se ajunge in acest punct al relatiei, cuplul are sanse de reusita de 80%, chiar mai mult -; dupa aceasta faza (poate fii numita faza intermediara) se ajunge la iubirea absoluta, in care cuplul deja incepe sa se autointeleaga, sa isi poata stabilii usor prioritatile si sa convietuiasca fara probleme (in mod normal cuplurile ce ajung in aceasta stare nu se mai despart).
Acum, probabil ca multa lume se intreaba, de ce se despart cuplurile ?; Mai toate cauzele au la baza plictiseala, sau intrarea intr-o rutina daunatoare cuplului. Infidelitatea, nepotrivirea de caracter, agresiunea fizica si chiar si o forma de indiferenta (ce poate duce la destramarea relatiei) sunt toate o forma de plictiseala. Bine, dar atunci de ce nu se despart cuplurile ce s-au unit in mod legal ?; Unele, din cauza modului in care au fost formati ca oameni (si aici intra in discutie in cel mai mare caz, cuplurile adulte, fara copii), dar toate celelalte (ce au cel putin un copil) din cauza faptului ca uimirea pe care le-o dadeau candva persoana iubita, le-o dau acum copii, astfel ei nu au timp sa se plictiseasca.
Cea de a doua concluzie este urmatoarea: Iubirea nu poate exista fara o foarte buna relationare intre cei doi. O iubire bazata doar pe gesturi (si aici nu cred ca trebuie sa exemplific - cand ma refer la gesturi ma refer la tot ceea ce intra in zona acestora {atitudine, limbaj al trupului, etc.}) si doar putine convorbiri nu va avea sanse de reusita, decat in foarte putine cazuri. In totdeauna o relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe discutii intre cei doi parteneri, discutiile filozofice/filologice/chiar si stiintifice sunt benefice. Discutiile ce tin de problemele de zii cu zii, ce au in vedere lucruri abstracte, chiar si cele contradictorii (dar nu prea puternice) sunt benefice. In cadrul unei relatii trebuie realizat (si se realizeaza de cele mai multe ori involuntar) un echilibru intre discutii si cealalta parte (ce tine de iubirea trupeasca{chiar si in cele mai incipitale faze})
Toata lumea vrea cadouri! Cat mai multe, cat mai de pret... Si Craciunul este ocazia perfecta!!!
Eu m-am gandit la urmatoarea teorie. Fiecare cadou reprezinta valoarea persoanei respective pentru tine, asta o stie toata lumea. Dar hai sa gandim altfel - fiecare cadou reprezinta cat de mult control ai asupra persoanei respective. Astfel tu, dandu-i unei persoane un cadou extrem de scump (care sa se vada ca e scump), ii spui indirect persoanei respective - "imi esti dator- pana nu iti platesti datoria fata de mine, esti legat(a) de mine". Astfel, cum explicam "datoria" pe care o simtim cand mergem la cineva in vizita, sau cand mergem noi la ziua cuiva, datorie ce se exprima prin necesitatea de a chema si noi persoanele respective la noi acasa, respectiv la ziua noastra. In momentul in care accepti cadoul, accepti, practic, dominatia respectivului, chiar fara sa stii, dar nu pentru mult timp, deoarece trebuie sa ii inorci "serviciul". Cam asa ar putea fii privite cadourile, o forma moderna (sau nu, neaparat- tinand cont de faptul ca se ofereau chiar din antichitate), de supunere a celor din jur.
Ar mai fii o problema de discutat. Cand luam un cadou ne este atat de greu sa ne hotaram asupra cadoului, "ce sa ii luam/iau", "oare asta ii place?", "trebuie sa fie ceva special...". Toate aceste formule inseamna, pe scurt, "trebuie sa ii iau ceva special, ce nu s-a gandit nimeni sa ii ia, ceva inedit, care sa il uimeasca" si astfel "voi putea sa il domin voarte usor, caci ii va fii greu sa imi ia si el ceva la fel de inedit".
Tot ce am spus acum nu indica faptul ca nu ar trebuii sa ne facem cadouri, tot ce trebuie sa avem, insa, in vedere este motivul pentru care le facem. Oricum cadourile au fost si vor fii cea mai buna cale da a arata aprecierea si iubirea (macar de parada daca nu reala) fata de o persoana, asa ca mergeti si cumparati cadouri, cel putin cat timp nu s-au golit magazinele. Merry Christmas. (Xmass)
Visul, ce este visul ?
Eu cred ca visul este transpunerea la nivelul subconstientului a actiunilor noastre. Tot ce am facut in timpul zilei, absolut tot, se rasfrange asupra constiinei noastre, in mod involuntar si foarte putin controlabil, aspura noastra. Visul este riposta sau acceptarea actiunilor noastre. Astfel un cosmar poate insemna ca subconstientul a inregistrat un semnal ce contravine ordinii normale a actiunilor noastre, pe cand un "vis frumos" poate sa ne arate ca tot ceea ce am facut in acea zii a fost acceptat de subconstient.
Aici apar cateva definitii din DEX :
VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; înlănțuire de imagini, de fenomene psihice și de idei care apar în conștiința omului în timpul somnului. 2. Reverie, meditație, visare. 3. Fig. Iluzie deșartă; gând, idee, aspirație irealizabilă. ♦ Dorință arzătoare. [Pl. și: vise] – Lat. visum.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink
VIS visuri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentări, idei) care se manifestă involuntar în timpul somnului (păstrându-se uneori și după trezire). Vis frumos. Vis rău. 2) Stare a celui cuprins de gânduri și de amintiri plăcute; visare. 3) fig. Idee fantastică, irealizabilă. 4) fig. Dorință puternică; aspirație; năzuință. [Pl. și vise] /<lat. visum
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
// sfarsit - definitii din DEX.
Exista foarte putine persoane care sa nu fii visat de loc, de obicei cei ce nu viseaza de loc sufera de anumite boli. Pentru a afla ce anume a visat un om in timpul somnului, nu avem pana in prezent decat un singur mijloc de informare : relatarea persoanei in cauza. Nici hipnoza nu reuseste sa deschida "usa" prin care se ajunge la vis.
Somnul are mai multe etape: la inceput intram in starea de somnolenta, in care nu suntem complet adormiti. Dupa un timp, nesemnificativ, intram intr-o asa-numita stare ALFA, stare in care nu exista practic granite intre realitate si vis, o stare in care acestea doua se intrepatrund si se afla, in mintea noastra, in proportii egale. Aceasta stare este ideala pentru telepatie, hipnoza si alte procedee caracteristice. Dupa aceasta stare alfa, adormim complet. Se spune ca primele 2-4 ore de somn sunt cele ale "somnului profund", dar nu e adevarat. Creierul are nevoie de aprox. 1 ora ca sa se adapteze somnului. Astfel cele 2-3 ore de somn ce urmeaza dupa prima ora, sunt cele profunde. In aceste 2-3 ore noi visam, restul somnului este "negru". Doar in cazul in care ne trezim si adormim din nou putem visa din nou. In lumea visului, timpul merge mult mai alert decat in viata normala, si asta datorita capacitatii extraordinare a creierului de a procesa informatii cu o viteza foarte mare.
13.12.2010
O sa vorbesc acum despre iubire, dar, mai inainte de a imi relata opiniile si nedumeririle cu privire la aceasta am sa va pun o intrebare : Ce este iubirea ?. Sunt foarte sigur ca unii s-au pus aceasta problema, dar cati au reusit sa raspunda ?
In DEX gasim ulrmatoarea explicatie seaca si stiintifica :
"Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva." Si atat.
Cel putin pentru mine aceasta explicatie nu este de ajuns. Eu vad iubirea ca o complexitate de lucruri, in care sunt incluse senzualitatea, charmul, inteligenta si toate celealte caracteristici ce fac un om atat de unic si de deosebit. Despre iubire ar fii multe de vorbit: Spre exemplu cum apare ?. Oamenii de stiinta au descoperit ca exista anumite tipuri de hormoni si de substante chimice ce se elibereaza in creierul nostru atunci cand iubim o persoana, dar asta nu explica anume de ce iubim o anumita pers. si nu alta, plus ca iubirea nu este doar de ordin sexual. Nu voi vorbii acum despre asta. Daca vrea cineva sa fac un articol despre aceasta, sa imi lase un comentariu in care sa specifice acest lucru.
Acum voi ajunge la esenta acestei postari. De ceva vreme ma aflu intr-o relatie cu o fata, mai tanara cu un an decat mine. Relatia noastra se bazeaza doar pe iubire pura, neexistand nici un alt factor provocator. Eu stiu ca ea ma iubeste sincer, eu o iubesc pe ea la fel de sincer, sau cel putin asa cred. De multe ori ni s-a intamplat ca gandirea noastra sau instinctele sa ne pacaleasca, asta incerc sa descopar si eu acum. Am sa expun cateva reflexii facute. La fel cum se intampla in mod normal la orice om, barbat, am observat fete frumoase, in limbaj vulgar "bune", si nu pot spune ca nu am simtit nimic, cel putin la un anumit nivel. Am avut si ocazia, in acest timp, sa filtrez cu cateva, dar nu am vrut sa obtin nimic mai mult de o discutie agreabila, deoarece stiam in gandul meu ca daca trec de un anumit nivel, asta ar insemna sa ii fiu infidel iubitei. Cu toate aceste anumite remuscari si ganduri ma incearca. M-am gandit chiar si la posibilitatea ca relatiia pe care o am in acest moment sa nu fie ceea ce caut, cu toate ca in aparenta este. M-am gandit ca poate nu ea este aceea ce mi se potriveste si chiar am intalnit o fata ce mi se pare desteapta, frumoasa si chiar pe gustul meu - care, dupa evaluarea mea, ar fi dorit sa imi fie iubita - , dar pe careia i-am aratat ca nu am nici o intentie, cu toate ca in alte circumstante poate ca nu as fii reactionat la fel. Toate aceste ganduri si fapte ma ranesc pe mine, cu toate ca nu ar avea de ce, si de fiecare data imi spun, doar si pentru o simpla privire piezisa adresata unei fete, de ce fac asta ? si ma gandesc ca daca ar stii tot ceea ce se afla in mintea mea... s-ar ingrozii.
In contrast cu ceea ce am spus mai inainte, toate aceste ganduri ma parasesc cand sunt cu ea (cu iubita), in acel moment nimic nu mai exista, doar noi doi, parca lumea a disparut, nu imi pasa (dar mie de obicei nu imi pasa) de ce zic unii si altii, in acel moment sunt cu adevarat liber sa fac ce vreau, fara sa ma gandesc la consecinte. Confuzia pe care o aveam chiar cu cateva momente inainte a disparut, totul s-a sters, urmand ca sa revina doar dupa ce ea a plecat.
Nu pot sa trag o concluzie, momentan. Tot ce pot sa spun este ca iubirea este mult mai complicata decat o vad unii. Poate nu pentru toata lumea este asa cum o vad eu, poate ca unii se multumesc doar sa fie iubiti, nepasandu-le de ceea ce fac ei, nu stiu, aceasta problema este atat de profunda incat cred ca nu va avea rezolvare niciodata.
Data postarii : 12.12.2010
Am avut de citit aceasta carte la Limba si literatura romana.Cartea, in mare, este destul de usor de citit, si este un roman de dragoste foarte bine infaptuit, in ceea ce priveste povestea de dragoste dintre cei doi.
Primul lucru ce mi-a sarit in ochi cand ne-a fost prezentata aceasta carte a fost faptul ca scriitorul, Camil Petrescu, relateaza, prin intermediul naratorului, o poveste de dragoste pe care el insusi nu a trait-o de loc pana atuncea. Modul in care prezinta iubirea, si modul in care o descrie in roman, este de-a dreptul brutal, grotesc si ilogic. Camil Petrescu isi exprima fanteziile erotice prin intermediul primei parti a romanului. Cu toate ca personajul principal, Stefan Gheorghidiu, intelege iubirea foarte profund, exprimandu-si foarte clar perceptia lui: "cei care se iubesc ar trebui sa aiba drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt", el se dovedeste a fii nemilos si fara sentimente in ceea ce o privete pe Ella, iubita lui. Camil Petrescu, prin intermediul lui Stefan, ponegreste feminitatea si elimina erosul. Cu toate ca face referire la corpul imbietor al ei, o caracterizeaza ca fiind "sluta, urata, cu nas coroiat, proasta" si lista poate contiunua. Stefan isi incalca astfel propriile principii, si, cu toate ca este un elev eminent la faculltatea de filologie, este atat pueril in actele sale de gelozie, cat si irational in ceea ce o priveste pe Ella. El nu concepe ca ea sa il insele, sau sa-i arate cel mai mic gest de infidelitate, condamnand-o pentru asta foarte aprig, el o evalueaza psihologic tot timpul si fiecare miscare este analizata pana la cele mai mici detalii, dar nu este instare sa se autoevalueze asa cum trebuie si nici sa spuna sau sa faca ceea ce ar trebui sa faca intr-un anumit moment dat. Cu toate ca este un intelectual, Stefan nu reuseste sa se descurce deloc nici in viata materiala, nici in cea spirituala.
Aici, se observa si amprenta scriitorului: cu toate ca Ella nu poate primi mai nimic de la Stefan, poate doar parte din inteligenta lui, si ca este deseori ridiculizata si jignita de acesta, ea nu se desparte de el. Aici se poate pune problema in doua feluri: (I) este vorba de o iubire profunda din partea ei, astfel ca ea nu poate si nici nu vrea sa se desparta de Stefan sau (II) Ella reprezinta tot ceea ce si-a dorit autorul, dar nu a reusit sa obtina, si astfel se razbuna in acest mod pe insuccesle sale.
I. Ella reprezinta idealul oricarui barbat: femeia frumoasa si desteapta ce nu s-ar despartii de el pentru nimic in lume, datorita faptului ca ea iubeste sincer, si nu ar dori altceva.
II. Ella este o simpla marioneta a scriitorului, folosita in scopul de a ridiculiza si a jigni feminitatea, ca urmare a trairilor lui Camil Petrescu.
Mai am totusi ceva de adaugat cu privire la Stefan. Acesta este un personaj meschin, "cand o vedeam cat sufera, simteam ca in mine se cicatrizeaza rani (carora altfel le-ar fi trebuit luni si ani), asa, in cateva minute". Prin acest citat se revela faptul ca Gheorghidiu se "hranea" -propriu-zis chiar- cu suferintele ei, ba chiar mai mult, se bucura de suferinta ei si simtea ca, in interiorul lui, s-a restabilit ordinea ce trebuia sa fie: ranile provocate de ea se cicatrizau "in cateva minute".
Pentru alte detalii voi revenii cu completari.
Primul lucru ce mi-a sarit in ochi cand ne-a fost prezentata aceasta carte a fost faptul ca scriitorul, Camil Petrescu, relateaza, prin intermediul naratorului, o poveste de dragoste pe care el insusi nu a trait-o de loc pana atuncea. Modul in care prezinta iubirea, si modul in care o descrie in roman, este de-a dreptul brutal, grotesc si ilogic. Camil Petrescu isi exprima fanteziile erotice prin intermediul primei parti a romanului. Cu toate ca personajul principal, Stefan Gheorghidiu, intelege iubirea foarte profund, exprimandu-si foarte clar perceptia lui: "cei care se iubesc ar trebui sa aiba drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt", el se dovedeste a fii nemilos si fara sentimente in ceea ce o privete pe Ella, iubita lui. Camil Petrescu, prin intermediul lui Stefan, ponegreste feminitatea si elimina erosul. Cu toate ca face referire la corpul imbietor al ei, o caracterizeaza ca fiind "sluta, urata, cu nas coroiat, proasta" si lista poate contiunua. Stefan isi incalca astfel propriile principii, si, cu toate ca este un elev eminent la faculltatea de filologie, este atat pueril in actele sale de gelozie, cat si irational in ceea ce o priveste pe Ella. El nu concepe ca ea sa il insele, sau sa-i arate cel mai mic gest de infidelitate, condamnand-o pentru asta foarte aprig, el o evalueaza psihologic tot timpul si fiecare miscare este analizata pana la cele mai mici detalii, dar nu este instare sa se autoevalueze asa cum trebuie si nici sa spuna sau sa faca ceea ce ar trebui sa faca intr-un anumit moment dat. Cu toate ca este un intelectual, Stefan nu reuseste sa se descurce deloc nici in viata materiala, nici in cea spirituala.
Aici, se observa si amprenta scriitorului: cu toate ca Ella nu poate primi mai nimic de la Stefan, poate doar parte din inteligenta lui, si ca este deseori ridiculizata si jignita de acesta, ea nu se desparte de el. Aici se poate pune problema in doua feluri: (I) este vorba de o iubire profunda din partea ei, astfel ca ea nu poate si nici nu vrea sa se desparta de Stefan sau (II) Ella reprezinta tot ceea ce si-a dorit autorul, dar nu a reusit sa obtina, si astfel se razbuna in acest mod pe insuccesle sale.
I. Ella reprezinta idealul oricarui barbat: femeia frumoasa si desteapta ce nu s-ar despartii de el pentru nimic in lume, datorita faptului ca ea iubeste sincer, si nu ar dori altceva.
II. Ella este o simpla marioneta a scriitorului, folosita in scopul de a ridiculiza si a jigni feminitatea, ca urmare a trairilor lui Camil Petrescu.
Mai am totusi ceva de adaugat cu privire la Stefan. Acesta este un personaj meschin, "cand o vedeam cat sufera, simteam ca in mine se cicatrizeaza rani (carora altfel le-ar fi trebuit luni si ani), asa, in cateva minute". Prin acest citat se revela faptul ca Gheorghidiu se "hranea" -propriu-zis chiar- cu suferintele ei, ba chiar mai mult, se bucura de suferinta ei si simtea ca, in interiorul lui, s-a restabilit ordinea ce trebuia sa fie: ranile provocate de ea se cicatrizau "in cateva minute".
Pentru alte detalii voi revenii cu completari.
Hello - am decis ca toate postarile de pe un alt blog de-al meu sa le trimit aici :D - Data postarii :12.12.2010
Creierul funcționează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior ce coordonează comportarea organismului în funcție de informațiile primite.
Creierul este alcatuit din :
- creierul anterior (lobii olfactivi)- zona a creierului ereditara sau, mai exact, creierul pe care s-au format toti ceilalti lobi.
- telencefalul (cu 2 emisfere cerebrale)
- Cortexul -scoarta cerebrala
- Basalganglien (ganglionii bazali)
- Limbisches System (sistemul limbului) - zona ce preia toti stimulii mult mai repede decat neocortexul, si da nastere la "instincte"
- Diencefal (Creierul mijlociu)
- Talamus; Epitalamus; Subtalamus; Metathalamus; Hipotalamus
Lobii scoarţei cerebrale - lobul frontal (roșu), temporal (verde), occipital (albastru deschis) și parietal (portocaliu). Cerebelul (albastru) nu face parte din telencefal.
Ar mai fii multe de spus despre structura creierului uman, dar toate aceste date se pot gasii cu isurinta in carti si in alte articole complexe, precum si pe wikipedia.
Creierul uman s-a dovedit a fii cea mai complexa masinarie existenta pe Terra. Capacitatile acestuia de procesare si interpretare a informatiei sunt nemarginite. Singura piedica in dezvoltarea acestuia este chiar omul, cu prejudecatile si ilogica lui.
In articolele ce vor urma voi incerca sa vorbesc despre diferite teme ce apar in viata de zii cu zii, dar si despre unele complexe si idei ce imi vin in minte si cred ca merita sa fie discutate. Sper ca acest blog sa fie pe placul d-voastra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)