joi, 24 noiembrie 2011

Scoala si sistemul perfect de educare al tinerilor

         Scoala este cel mai bun sistem de educare a tinerilor. Asta daca prin "educare" intelegi manipulare si spalare a mintii unor copii. Procesul incepe cam asa:
         Se ia copilul ce nu poate gandii inca singur. Il inveti sa gandeasca, sa calculeze, sa scrie, sa citeasca, sa se integreze in colectiv, sa comunice (cls. I-IV). Apoi i se umple mintea cu chestiuni generale din toate materiile si i se dovedeste ca tot ceea ce face este folositor pentru a ajunge la liceu si pentru a trece prin viata(V-VIII). Acesta ajunge la liceu. Incepe sa gandeasca singur de aceea trebuie cumva oprit. Asa ca ii se cere sa aiba incredere indisputabila in profesori si in ceea ce zic ei deoarece fara ce faci in scoala nu poti sa iti iei bacul si sa te duci la o facultate buna si sa iti gasesti un loc de munca bun. Unii dintre profesori iti explica ca trebuie sa "observi de ce are nevoie societatea in momentul de fata si sa alegi acel lucru" (nu cumva sa alegi dupa bunul plac, ca s-ar putea sa fii si tu fericit si sa iti indeplinesti visul, ceea ce nu e bine deoarece astfel de persoane nu ajuta cu nimic societatea*). Atfel, tu, ca elev constiincios, inveti pe rupte. Cu atat mai mare iti e uimirea cand in clasa a XII-a ti se spune ca tot ce ai invatat pana acum nu te ajuta decat ca sa iti iei bacul si ca poate o sa te ajute la facultate, dar nu foarte mult, deoarece acolo se pune accent pe practica. (Apropo de facultati**). Apoi ajungi la facultate unde inveti pe rupte, inveti ce inseamna 3-4 cafele pe zi si nesomnul. Dupa ce termini facultatea ajungi sa lucrezi pe un slariu de 3000-7000 lei pe luna si te declari multumit (daca ai si un pic de noroc). Daca insa nu esti norocos ajungi vanzator, gradinar, gunoier, femeie de servici sau orice altceva decat ceea ce ti-ai propus.
           Va dau un simplu exemplu: La o facultate din Anglia (Oxford parca) a fost chemat unul dintre cei mai bogati oameni ai momentului (se afla in top 10) si a fost rugat sa sustina un discurs. Acesta le-a spus ca toti cei ce vor termina facultatea se vor multumii cu niste salarii mediocre si canu vor avea nici o sansa sa ajunga multimilionari. Toti ceilalti ar trebui sa se lase imediat de facultate si sa isi urmeze visul, oricare ar fii acela, acesta fiind singurul mod in care ar putea sa fie fericiti si sa ajunga si la o stare materiala extrem de buna.






* Nici o societatea nu are nevoie de genii, caci acestea nu sunt ascultatoare si creeaza probleme celor din jur. In plus, in general, geniile sunt antisociale.
** Pentru cei ce inca mai au sanse. Aventurati-va in orice activitate de voluntariat sau extrascolara si tineti-va de ea cat puteti de mult (minim 1 an). De ce ? In primul rand aceste activitati va ajuta in ceea ce se numeste relationare cu oamenii si va poate creea contacte destul de imprtante. In al doilea rand daca vrei sa iesi afara sau sa mergi la o facultate mai acatari din Romania ai nevoie de un CV voluminos, iar acest tip de activitate este foarte bine privit.

Calcule

               E simplu. In fiecare saptamana economisesti 10 lei. Pe luna primesti de la stat 42 lei. In plus mai poti face rost din alte surse de aprox. inca 10 lei pe luna. Asta inseamna un venit de 40+42+10=92 (aprox. 100) lei lunar. In total pe an poti sa strangi 1200 lei. Cam asa arata un plan de economisire.
               Pacat ca nu prea functioneaza. Din aia 40 lei ramai la sfarsitul lunii cu 10 lei maxim, iar din restu' cu 0, deci pana la urma, daca esti norocos, strangi cam 100 lei pe an (fara aniversari, paste, craciun).
               Cam asa e.
               Citire din Murphy - parca suna cam asa - cand ai avut grija sa ai tot ce iti trebuie la tine cand pleci undeva, adica : haine, bani, trusa de prim ajutor, trusa igienica, bani de rezerva... etc.; o sa iti uiti pasaportul acasa.
               Nu mai stiu ce am vorbit pe aici, dar urmatoarea postare va fii despre sistemul educational si despre scoala ca institutie... enjoy.

marți, 22 noiembrie 2011

N-ai cu cine...

            Te gandesti sa dai tot ce poti, sa te implici cat poti de mult intr-o activitate, dar iti dai seama ca ceilalti nu isi arata acelasi devotament. Tu o faci dezivolt, fara sa fie neaparat nevoie, dar ei ? Ei ce ar trebui sa isi dedice intreaga fiinta pentru asta, ce cred in asa ceva si ce afirma ca sunt in stare sa faca asa ceva, de ce nu o fac ? Si atunci iti pui problema, ce rost are ? Ce sanse ai tu in fata lor ? Si te gandesti ca cel mai bine e sa nu iti pese, sa treci pe langa tot fara sa bagi in seama ce se intampla in jurul tau. Poate ca e mai bine asa, poate ca asa merg lucrurile acum... 
             Am incetat de mult sa imi mai pese, sa ma supar, sa ma chinui, sa incerc sa ii fac pe ceilalti sa isi dea seama ca totusi acel ceva are o insemnatate mai mare. Pur si simplu nu are rost. Asa ca am adoptat o alta viziune si se pare ca aceasta functioneaza mult mai bine :"Do not give a f**k". Este mult mai simplu: nu iti pasa -> nu te afecteaza; nu te afecteaza -> nu iti faci probleme; nu iti faci probleme -> nu iti pasa.
             Astept insa, cu un pic de speranta, persoana ce imi va putea arata ca merita sa iti pese, ca exista si o alta optiune si ca oamenii se pot implica serios intr-un proiect. Insa pana atunci...

miercuri, 16 noiembrie 2011

Cateva cuvinte

Adevarul aduce dupa sine durere.
Iubirea imlica pierderea sinelui.
Optimismul iti orienteaza viata spre scopuri mai inalte, dar te face sa te supraapreciezi si uneori te blocheaza in ceea ce vrei sa faci.
Credulitatea este singurul lucru pur ce se mai afla pe pamant.
Sarcasmul distruge o discutie mediocra.
Visele sunt pentru cei ce le pot interpreta, nu pentru cei visatori.
Nu merita sa iti dai viata pentru un scop, dar merita sa iti faci din viata(traire) un scop in sine.
Bani, puterea si faima nu conteaza atata timp cat poti fi manipulat usor.
Increderea in sine si in puterile proprii ar trebui sa fie singurul lucru care sa nu se poate pierde la un om.
Muzica, cartile si arta vor fii singurii tai prieteni in toata viata ta; restul vor disparea sau vor fii inlocuite.
Omul se va destepta cand va fi prea tarziu si isi va dori sa schimbe trecutul. Atunci va incerca sa ii indrume pe cei mai tineri, ce inca au sanse, dar acestia il vor refuza, neintelegand ce vrea.
Tot ce spui poate fi adevarat sau fals, dar nu vei putea afirma cu adevarat daca face parte din prima sau din a doua categorie.

Teatru de ocazie - Dume si dumite - partea I

        In aceasta zona voi publica chestii si schimburi de replici auzite prin clasa, scoala, comunitate, tara, Europa, lume... mai exact de peste tot.
        Sa incepem cu inceputul - mic dictionar de termeni neliterari :
duma: prostie spusa cu tenta de gluma
dumita: glume ocazionale, usor sarcastice sau satirice, in principal improvizate
        In toate scenele personajele nu sunt fictive, dar numele au fost schimbate.
        Scena I - clasa XI-C -->ora de chineza
Iosif (bate in banca): ta-ta-ra-ta-ta, ta-ta-ra-ta-ta etc.
Profa: Iosif, linisteste-te!
Un elev din spate: Cauti atentie Iosif ? (toata clasa rade, profa se abtine, dar schiteaza un mic zambet.)
Un altul: Asa e cu cei ce se simt ca nu sunt ascultati, cauta sa atraga atentia prin altceva...
Profa: Sa revenim la lectie.
        Scena II - lab. de astronomie:
        In urma unei constatari a profesorului (mai exact nimeni nu si-a facut tema si nimeni nu e dornic sa raspunda), acesta decide sa ne faca un pic de morala.
Profu': Nu este bine sa beti din cupa nestiintei. Daca voi nu lucrati eu nu pot sa va ajut. Eu v-am oferit tot ceea ce a-ti avut nevoie pentru a invata, ba mai mult, v-am structurat materia astfel incat voi sa invatati mai usor si sa invatati doar ceea ce este esential.
         Va urma....

luni, 14 noiembrie 2011

Nu exista

       Ura, ura nu ar exista daca nu ar exista iubire - la fel se intampla si cu mai toate sentimentele/trairile/termenii negativi: infidelitatea, amantul, posesivitatea... etc. Dar prin definitia iubirii ea este imposibila omului, caci iubirea implica punerea pe primul plan al celelaltei persoane, iar nu a ta. Dar noi ca oameni suntem structurati astfel incat sa fim egocentrici si egoisti (intr-o anumita masura). Astfel nici un om nu poate sa iubeasca cu adevarat, caci tot ce face el face in primul rand pentru el sau pentru a obtine ceva ulterior, iar acest lucru sta in firea lui esentiala si este singurul mod in care noi am putea progresa si ne-am putea integra in societate.
        Prin simplul fapt ca noi cautam sa iubim sau incercam sa ne oferim prin iubire, noi ne mintim pe noi insine si ne mintim si partenerul de viata. Caci o persoana ce iubeste nu este nimic altceva decat un mincinos ce isi indreapta minciuna catre sine si reuseste sa se pacaleasca singur. De altfel, singura diferenta dintre un "Don Juan" si un indragostit incurabil este aceea ca primul isi pacaleste doar partenerul, iar al doilea se pacaleste si pe sine.

Revenire

        Nu am mai trecut de mult pe aici. In principal din lipsa de timp si din lipsa de inspiratie, dar acum sunt aici.
Vreau sa tratez astazi o tema general intalnita in societatea umana. Poate o tema mult prea mult anchetata, dar ce nu isi pierde sensul niciodata.
        Acum voi vorbii despre un tip de iubire destul de rar intalnit, dar fatal pentru oricare parte antrenata in relatie. Iubirea brutala, in care nici unul din parteneri nu cedeaza si fiecare incearca sa isi impuna superioritatea in relatie (cand ma refer burtala, ma refer la brutalitatea gandirii). In astfel de cazuri se ajunge inevitabil ori la despartire, ori la stabilirea unei limite, astfel incat sa se creeze o oarecare egalitate intre cei doi.
        Dar sa ating ideea la care voiam sa ajung. Iubirea exprimata in cel mai inalt grad al sau, dar refuzata de cel care o poarta, incercand sa isi inchida sau blocheze sentimentele/atractia fata de cealalta persoana. In acest caz acel cineva incearca sa ii gaseasca teoretic cat mai mult defecte celelaltei persoana si sa isi impuna ca nu e demna de iubirea ce ea o poate oferii. Dar, contrastand cu asta, ea continua sa ii ofere afectiune si sa relationeze cu persoana respectiva aproximativ la fel ca inainte, cu mici diferente neimportante. Dupa parerea mea este o tema ce da de gandit si ce va va face sa priviti intr-un alt mod relatiile viitoare sau anterioare.