That's just me and nobody can change it.
sâmbătă, 17 decembrie 2011
Thank you!
That's just me and nobody can change it.
joi, 15 decembrie 2011
Muhahaha >:)
Am decis sa incep de la 0. Sa fiu eu si sa las pe toti ceilalti sa faca ce vrea... Din clipa asta nu mai imi pasa de nimic, poate sa zica oricine ce vrea (oricum nu mi-a pasat in general), eu tot ce vreau fac. Si nici un compromis, nimic! Si o sa incep cu ce stiu eu mai bine (nu va spun ce) si daca imi iese o sa fiu pe deplin fericit... Pana atunci ma duc sa dau un tag, ne mai vedem si va mai zic ce se intampla dupa ce reusesc sau nu ceea ce mi-am propus... Cel mai tarziu sapt. viitoare.
vineri, 9 decembrie 2011
Incoerenta
Sugestie: porniti melodia inainte sa cititi.
Desi am decis sa nu fac niciodata greseala asta, se pare ca
chiar si eu, acela care pana nu demult eram neschimbat in ideile mele si care nu vrea sa se schimbe... Da, eu am hotarat sa fac un prim compromis... Se spune ca acela ce face un compromis arata o urma de slabiciune, dar orice om are o slabiciune si cu cat suntem mai afectati de aceasta, cu atat suntem mai umani si ne deosebim de animale. Poate ca sunt eu prea afectat de situatia de fata si nu tratez cum trebuie lucrurile, dar nu conteaza... Sa vorbim totusi despre compromisul pe care am ales sa-l fac: am ales ca in loc sa fiu aparent fericit, in loc sa nu imi pese, sa fiu asa cum am fost pana acum, am ales sa fiu exact asa cum sunt, cel putin in fata unei persoane... Si stiu ca acea persoana va pretui asta prea putin si poate ca tot eu voi ajunge sa sufar (suna penibil, dar asa este) - iar cand se intampla asta, eu ma inchid in mine si incep sa devin din ce in ce mai rece, ajungand pana la urma la acelasi stadiu de nepasare ca intotdeauna. Si mai stiu ca oricum ceea ce fac e absurd, caci nu exista nici o sansa ca noi 2 sa fim iarasi impreuna si nici ca eu sa am ceea ce visez, cu toate ca - vorba unei prietene - "ne potrivim cu adevarat". Am avut o sansa, am reusit si am distrus-o la putin timp (chiar daca altii ar fi reactionat mai urat decat mine) dupa aceea si doar asa mi-am dat seama ce insemna ea pentru mine... Si eu inca o iubesc si o voi mai iubi, dar nu va mai conta, caci si daca ma iubeste, sunt slabe sanse sa mai repete experienta... Si, cu toate acestea, cu toate ca in mod logic eu ar trebui sa ma impac cu gandul si sa ii dau pace, sa trec peste, sa uit, sa imi caut alta - ceea ce nu ar fii asa greu - eu sper sa am dreptate, caci ceva in mine imi spune ca inca ma iubeste, dar ca nu stie inca daca merit o a doua sansa... Eu nu o sa renunt niciodata si voi fii alaturi de ea de fiecare data cand are nevoie si cand pot si o sa ii soptesc la ureche de fiecare data ca o iubesc si... in fine, o sa fac tot ce pot, chiar daca poate tot eu o sa fiu sfasiat la sfarsit...
joi, 24 noiembrie 2011
Scoala si sistemul perfect de educare al tinerilor
Scoala este cel mai bun sistem de educare a tinerilor. Asta daca prin "educare" intelegi manipulare si spalare a mintii unor copii. Procesul incepe cam asa:
Se ia copilul ce nu poate gandii inca singur. Il inveti sa gandeasca, sa calculeze, sa scrie, sa citeasca, sa se integreze in colectiv, sa comunice (cls. I-IV). Apoi i se umple mintea cu chestiuni generale din toate materiile si i se dovedeste ca tot ceea ce face este folositor pentru a ajunge la liceu si pentru a trece prin viata(V-VIII). Acesta ajunge la liceu. Incepe sa gandeasca singur de aceea trebuie cumva oprit. Asa ca ii se cere sa aiba incredere indisputabila in profesori si in ceea ce zic ei deoarece fara ce faci in scoala nu poti sa iti iei bacul si sa te duci la o facultate buna si sa iti gasesti un loc de munca bun. Unii dintre profesori iti explica ca trebuie sa "observi de ce are nevoie societatea in momentul de fata si sa alegi acel lucru" (nu cumva sa alegi dupa bunul plac, ca s-ar putea sa fii si tu fericit si sa iti indeplinesti visul, ceea ce nu e bine deoarece astfel de persoane nu ajuta cu nimic societatea*). Atfel, tu, ca elev constiincios, inveti pe rupte. Cu atat mai mare iti e uimirea cand in clasa a XII-a ti se spune ca tot ce ai invatat pana acum nu te ajuta decat ca sa iti iei bacul si ca poate o sa te ajute la facultate, dar nu foarte mult, deoarece acolo se pune accent pe practica. (Apropo de facultati**). Apoi ajungi la facultate unde inveti pe rupte, inveti ce inseamna 3-4 cafele pe zi si nesomnul. Dupa ce termini facultatea ajungi sa lucrezi pe un slariu de 3000-7000 lei pe luna si te declari multumit (daca ai si un pic de noroc). Daca insa nu esti norocos ajungi vanzator, gradinar, gunoier, femeie de servici sau orice altceva decat ceea ce ti-ai propus.
Va dau un simplu exemplu: La o facultate din Anglia (Oxford parca) a fost chemat unul dintre cei mai bogati oameni ai momentului (se afla in top 10) si a fost rugat sa sustina un discurs. Acesta le-a spus ca toti cei ce vor termina facultatea se vor multumii cu niste salarii mediocre si canu vor avea nici o sansa sa ajunga multimilionari. Toti ceilalti ar trebui sa se lase imediat de facultate si sa isi urmeze visul, oricare ar fii acela, acesta fiind singurul mod in care ar putea sa fie fericiti si sa ajunga si la o stare materiala extrem de buna.
* Nici o societatea nu are nevoie de genii, caci acestea nu sunt ascultatoare si creeaza probleme celor din jur. In plus, in general, geniile sunt antisociale.
** Pentru cei ce inca mai au sanse. Aventurati-va in orice activitate de voluntariat sau extrascolara si tineti-va de ea cat puteti de mult (minim 1 an). De ce ? In primul rand aceste activitati va ajuta in ceea ce se numeste relationare cu oamenii si va poate creea contacte destul de imprtante. In al doilea rand daca vrei sa iesi afara sau sa mergi la o facultate mai acatari din Romania ai nevoie de un CV voluminos, iar acest tip de activitate este foarte bine privit.
Se ia copilul ce nu poate gandii inca singur. Il inveti sa gandeasca, sa calculeze, sa scrie, sa citeasca, sa se integreze in colectiv, sa comunice (cls. I-IV). Apoi i se umple mintea cu chestiuni generale din toate materiile si i se dovedeste ca tot ceea ce face este folositor pentru a ajunge la liceu si pentru a trece prin viata(V-VIII). Acesta ajunge la liceu. Incepe sa gandeasca singur de aceea trebuie cumva oprit. Asa ca ii se cere sa aiba incredere indisputabila in profesori si in ceea ce zic ei deoarece fara ce faci in scoala nu poti sa iti iei bacul si sa te duci la o facultate buna si sa iti gasesti un loc de munca bun. Unii dintre profesori iti explica ca trebuie sa "observi de ce are nevoie societatea in momentul de fata si sa alegi acel lucru" (nu cumva sa alegi dupa bunul plac, ca s-ar putea sa fii si tu fericit si sa iti indeplinesti visul, ceea ce nu e bine deoarece astfel de persoane nu ajuta cu nimic societatea*). Atfel, tu, ca elev constiincios, inveti pe rupte. Cu atat mai mare iti e uimirea cand in clasa a XII-a ti se spune ca tot ce ai invatat pana acum nu te ajuta decat ca sa iti iei bacul si ca poate o sa te ajute la facultate, dar nu foarte mult, deoarece acolo se pune accent pe practica. (Apropo de facultati**). Apoi ajungi la facultate unde inveti pe rupte, inveti ce inseamna 3-4 cafele pe zi si nesomnul. Dupa ce termini facultatea ajungi sa lucrezi pe un slariu de 3000-7000 lei pe luna si te declari multumit (daca ai si un pic de noroc). Daca insa nu esti norocos ajungi vanzator, gradinar, gunoier, femeie de servici sau orice altceva decat ceea ce ti-ai propus.
Va dau un simplu exemplu: La o facultate din Anglia (Oxford parca) a fost chemat unul dintre cei mai bogati oameni ai momentului (se afla in top 10) si a fost rugat sa sustina un discurs. Acesta le-a spus ca toti cei ce vor termina facultatea se vor multumii cu niste salarii mediocre si canu vor avea nici o sansa sa ajunga multimilionari. Toti ceilalti ar trebui sa se lase imediat de facultate si sa isi urmeze visul, oricare ar fii acela, acesta fiind singurul mod in care ar putea sa fie fericiti si sa ajunga si la o stare materiala extrem de buna.
* Nici o societatea nu are nevoie de genii, caci acestea nu sunt ascultatoare si creeaza probleme celor din jur. In plus, in general, geniile sunt antisociale.
** Pentru cei ce inca mai au sanse. Aventurati-va in orice activitate de voluntariat sau extrascolara si tineti-va de ea cat puteti de mult (minim 1 an). De ce ? In primul rand aceste activitati va ajuta in ceea ce se numeste relationare cu oamenii si va poate creea contacte destul de imprtante. In al doilea rand daca vrei sa iesi afara sau sa mergi la o facultate mai acatari din Romania ai nevoie de un CV voluminos, iar acest tip de activitate este foarte bine privit.
Calcule
E simplu. In fiecare saptamana economisesti 10 lei. Pe luna primesti de la stat 42 lei. In plus mai poti face rost din alte surse de aprox. inca 10 lei pe luna. Asta inseamna un venit de 40+42+10=92 (aprox. 100) lei lunar. In total pe an poti sa strangi 1200 lei. Cam asa arata un plan de economisire.
Pacat ca nu prea functioneaza. Din aia 40 lei ramai la sfarsitul lunii cu 10 lei maxim, iar din restu' cu 0, deci pana la urma, daca esti norocos, strangi cam 100 lei pe an (fara aniversari, paste, craciun).
Cam asa e.
Citire din Murphy - parca suna cam asa - cand ai avut grija sa ai tot ce iti trebuie la tine cand pleci undeva, adica : haine, bani, trusa de prim ajutor, trusa igienica, bani de rezerva... etc.; o sa iti uiti pasaportul acasa.
Nu mai stiu ce am vorbit pe aici, dar urmatoarea postare va fii despre sistemul educational si despre scoala ca institutie... enjoy.
Pacat ca nu prea functioneaza. Din aia 40 lei ramai la sfarsitul lunii cu 10 lei maxim, iar din restu' cu 0, deci pana la urma, daca esti norocos, strangi cam 100 lei pe an (fara aniversari, paste, craciun).
Cam asa e.
Citire din Murphy - parca suna cam asa - cand ai avut grija sa ai tot ce iti trebuie la tine cand pleci undeva, adica : haine, bani, trusa de prim ajutor, trusa igienica, bani de rezerva... etc.; o sa iti uiti pasaportul acasa.
Nu mai stiu ce am vorbit pe aici, dar urmatoarea postare va fii despre sistemul educational si despre scoala ca institutie... enjoy.
marți, 22 noiembrie 2011
N-ai cu cine...
Te gandesti sa dai tot ce poti, sa te implici cat poti de mult intr-o activitate, dar iti dai seama ca ceilalti nu isi arata acelasi devotament. Tu o faci dezivolt, fara sa fie neaparat nevoie, dar ei ? Ei ce ar trebui sa isi dedice intreaga fiinta pentru asta, ce cred in asa ceva si ce afirma ca sunt in stare sa faca asa ceva, de ce nu o fac ? Si atunci iti pui problema, ce rost are ? Ce sanse ai tu in fata lor ? Si te gandesti ca cel mai bine e sa nu iti pese, sa treci pe langa tot fara sa bagi in seama ce se intampla in jurul tau. Poate ca e mai bine asa, poate ca asa merg lucrurile acum...
Am incetat de mult sa imi mai pese, sa ma supar, sa ma chinui, sa incerc sa ii fac pe ceilalti sa isi dea seama ca totusi acel ceva are o insemnatate mai mare. Pur si simplu nu are rost. Asa ca am adoptat o alta viziune si se pare ca aceasta functioneaza mult mai bine :"Do not give a f**k". Este mult mai simplu: nu iti pasa -> nu te afecteaza; nu te afecteaza -> nu iti faci probleme; nu iti faci probleme -> nu iti pasa.
Astept insa, cu un pic de speranta, persoana ce imi va putea arata ca merita sa iti pese, ca exista si o alta optiune si ca oamenii se pot implica serios intr-un proiect. Insa pana atunci...
Am incetat de mult sa imi mai pese, sa ma supar, sa ma chinui, sa incerc sa ii fac pe ceilalti sa isi dea seama ca totusi acel ceva are o insemnatate mai mare. Pur si simplu nu are rost. Asa ca am adoptat o alta viziune si se pare ca aceasta functioneaza mult mai bine :"Do not give a f**k". Este mult mai simplu: nu iti pasa -> nu te afecteaza; nu te afecteaza -> nu iti faci probleme; nu iti faci probleme -> nu iti pasa.
Astept insa, cu un pic de speranta, persoana ce imi va putea arata ca merita sa iti pese, ca exista si o alta optiune si ca oamenii se pot implica serios intr-un proiect. Insa pana atunci...
miercuri, 16 noiembrie 2011
Cateva cuvinte
Adevarul aduce dupa sine durere.
Iubirea imlica pierderea sinelui.
Optimismul iti orienteaza viata spre scopuri mai inalte, dar te face sa te supraapreciezi si uneori te blocheaza in ceea ce vrei sa faci.
Credulitatea este singurul lucru pur ce se mai afla pe pamant.
Sarcasmul distruge o discutie mediocra.
Visele sunt pentru cei ce le pot interpreta, nu pentru cei visatori.
Nu merita sa iti dai viata pentru un scop, dar merita sa iti faci din viata(traire) un scop in sine.
Bani, puterea si faima nu conteaza atata timp cat poti fi manipulat usor.
Increderea in sine si in puterile proprii ar trebui sa fie singurul lucru care sa nu se poate pierde la un om.
Muzica, cartile si arta vor fii singurii tai prieteni in toata viata ta; restul vor disparea sau vor fii inlocuite.
Omul se va destepta cand va fi prea tarziu si isi va dori sa schimbe trecutul. Atunci va incerca sa ii indrume pe cei mai tineri, ce inca au sanse, dar acestia il vor refuza, neintelegand ce vrea.
Tot ce spui poate fi adevarat sau fals, dar nu vei putea afirma cu adevarat daca face parte din prima sau din a doua categorie.
Iubirea imlica pierderea sinelui.
Optimismul iti orienteaza viata spre scopuri mai inalte, dar te face sa te supraapreciezi si uneori te blocheaza in ceea ce vrei sa faci.
Credulitatea este singurul lucru pur ce se mai afla pe pamant.
Sarcasmul distruge o discutie mediocra.
Visele sunt pentru cei ce le pot interpreta, nu pentru cei visatori.
Nu merita sa iti dai viata pentru un scop, dar merita sa iti faci din viata(traire) un scop in sine.
Bani, puterea si faima nu conteaza atata timp cat poti fi manipulat usor.
Increderea in sine si in puterile proprii ar trebui sa fie singurul lucru care sa nu se poate pierde la un om.
Muzica, cartile si arta vor fii singurii tai prieteni in toata viata ta; restul vor disparea sau vor fii inlocuite.
Omul se va destepta cand va fi prea tarziu si isi va dori sa schimbe trecutul. Atunci va incerca sa ii indrume pe cei mai tineri, ce inca au sanse, dar acestia il vor refuza, neintelegand ce vrea.
Tot ce spui poate fi adevarat sau fals, dar nu vei putea afirma cu adevarat daca face parte din prima sau din a doua categorie.
Teatru de ocazie - Dume si dumite - partea I
In aceasta zona voi publica chestii si schimburi de replici auzite prin clasa, scoala, comunitate, tara, Europa, lume... mai exact de peste tot.
Sa incepem cu inceputul - mic dictionar de termeni neliterari :
duma: prostie spusa cu tenta de gluma
dumita: glume ocazionale, usor sarcastice sau satirice, in principal improvizate
In toate scenele personajele nu sunt fictive, dar numele au fost schimbate.
Scena I - clasa XI-C -->ora de chineza
Iosif (bate in banca): ta-ta-ra-ta-ta, ta-ta-ra-ta-ta etc.
Profa: Iosif, linisteste-te!
Un elev din spate: Cauti atentie Iosif ? (toata clasa rade, profa se abtine, dar schiteaza un mic zambet.)
Un altul: Asa e cu cei ce se simt ca nu sunt ascultati, cauta sa atraga atentia prin altceva...
Profa: Sa revenim la lectie.
Scena II - lab. de astronomie:
In urma unei constatari a profesorului (mai exact nimeni nu si-a facut tema si nimeni nu e dornic sa raspunda), acesta decide sa ne faca un pic de morala.
Profu': Nu este bine sa beti din cupa nestiintei. Daca voi nu lucrati eu nu pot sa va ajut. Eu v-am oferit tot ceea ce a-ti avut nevoie pentru a invata, ba mai mult, v-am structurat materia astfel incat voi sa invatati mai usor si sa invatati doar ceea ce este esential.
Va urma....
Sa incepem cu inceputul - mic dictionar de termeni neliterari :
duma: prostie spusa cu tenta de gluma
dumita: glume ocazionale, usor sarcastice sau satirice, in principal improvizate
In toate scenele personajele nu sunt fictive, dar numele au fost schimbate.
Scena I - clasa XI-C -->ora de chineza
Iosif (bate in banca): ta-ta-ra-ta-ta, ta-ta-ra-ta-ta etc.
Profa: Iosif, linisteste-te!
Un elev din spate: Cauti atentie Iosif ? (toata clasa rade, profa se abtine, dar schiteaza un mic zambet.)
Un altul: Asa e cu cei ce se simt ca nu sunt ascultati, cauta sa atraga atentia prin altceva...
Profa: Sa revenim la lectie.
Scena II - lab. de astronomie:
In urma unei constatari a profesorului (mai exact nimeni nu si-a facut tema si nimeni nu e dornic sa raspunda), acesta decide sa ne faca un pic de morala.
Profu': Nu este bine sa beti din cupa nestiintei. Daca voi nu lucrati eu nu pot sa va ajut. Eu v-am oferit tot ceea ce a-ti avut nevoie pentru a invata, ba mai mult, v-am structurat materia astfel incat voi sa invatati mai usor si sa invatati doar ceea ce este esential.
Va urma....
luni, 14 noiembrie 2011
Nu exista
Ura, ura nu ar exista daca nu ar exista iubire - la fel se intampla si cu mai toate sentimentele/trairile/termenii negativi: infidelitatea, amantul, posesivitatea... etc. Dar prin definitia iubirii ea este imposibila omului, caci iubirea implica punerea pe primul plan al celelaltei persoane, iar nu a ta. Dar noi ca oameni suntem structurati astfel incat sa fim egocentrici si egoisti (intr-o anumita masura). Astfel nici un om nu poate sa iubeasca cu adevarat, caci tot ce face el face in primul rand pentru el sau pentru a obtine ceva ulterior, iar acest lucru sta in firea lui esentiala si este singurul mod in care noi am putea progresa si ne-am putea integra in societate.
Prin simplul fapt ca noi cautam sa iubim sau incercam sa ne oferim prin iubire, noi ne mintim pe noi insine si ne mintim si partenerul de viata. Caci o persoana ce iubeste nu este nimic altceva decat un mincinos ce isi indreapta minciuna catre sine si reuseste sa se pacaleasca singur. De altfel, singura diferenta dintre un "Don Juan" si un indragostit incurabil este aceea ca primul isi pacaleste doar partenerul, iar al doilea se pacaleste si pe sine.
Prin simplul fapt ca noi cautam sa iubim sau incercam sa ne oferim prin iubire, noi ne mintim pe noi insine si ne mintim si partenerul de viata. Caci o persoana ce iubeste nu este nimic altceva decat un mincinos ce isi indreapta minciuna catre sine si reuseste sa se pacaleasca singur. De altfel, singura diferenta dintre un "Don Juan" si un indragostit incurabil este aceea ca primul isi pacaleste doar partenerul, iar al doilea se pacaleste si pe sine.
Revenire
Nu am mai trecut de mult pe aici. In principal din lipsa de timp si din lipsa de inspiratie, dar acum sunt aici.
Vreau sa tratez astazi o tema general intalnita in societatea umana. Poate o tema mult prea mult anchetata, dar ce nu isi pierde sensul niciodata.
Acum voi vorbii despre un tip de iubire destul de rar intalnit, dar fatal pentru oricare parte antrenata in relatie. Iubirea brutala, in care nici unul din parteneri nu cedeaza si fiecare incearca sa isi impuna superioritatea in relatie (cand ma refer burtala, ma refer la brutalitatea gandirii). In astfel de cazuri se ajunge inevitabil ori la despartire, ori la stabilirea unei limite, astfel incat sa se creeze o oarecare egalitate intre cei doi.
Dar sa ating ideea la care voiam sa ajung. Iubirea exprimata in cel mai inalt grad al sau, dar refuzata de cel care o poarta, incercand sa isi inchida sau blocheze sentimentele/atractia fata de cealalta persoana. In acest caz acel cineva incearca sa ii gaseasca teoretic cat mai mult defecte celelaltei persoana si sa isi impuna ca nu e demna de iubirea ce ea o poate oferii. Dar, contrastand cu asta, ea continua sa ii ofere afectiune si sa relationeze cu persoana respectiva aproximativ la fel ca inainte, cu mici diferente neimportante. Dupa parerea mea este o tema ce da de gandit si ce va va face sa priviti intr-un alt mod relatiile viitoare sau anterioare.
Vreau sa tratez astazi o tema general intalnita in societatea umana. Poate o tema mult prea mult anchetata, dar ce nu isi pierde sensul niciodata.
Acum voi vorbii despre un tip de iubire destul de rar intalnit, dar fatal pentru oricare parte antrenata in relatie. Iubirea brutala, in care nici unul din parteneri nu cedeaza si fiecare incearca sa isi impuna superioritatea in relatie (cand ma refer burtala, ma refer la brutalitatea gandirii). In astfel de cazuri se ajunge inevitabil ori la despartire, ori la stabilirea unei limite, astfel incat sa se creeze o oarecare egalitate intre cei doi.
Dar sa ating ideea la care voiam sa ajung. Iubirea exprimata in cel mai inalt grad al sau, dar refuzata de cel care o poarta, incercand sa isi inchida sau blocheze sentimentele/atractia fata de cealalta persoana. In acest caz acel cineva incearca sa ii gaseasca teoretic cat mai mult defecte celelaltei persoana si sa isi impuna ca nu e demna de iubirea ce ea o poate oferii. Dar, contrastand cu asta, ea continua sa ii ofere afectiune si sa relationeze cu persoana respectiva aproximativ la fel ca inainte, cu mici diferente neimportante. Dupa parerea mea este o tema ce da de gandit si ce va va face sa priviti intr-un alt mod relatiile viitoare sau anterioare.
marți, 23 august 2011
Observatii generale
Am vazut ca am inceput sa am cativa cititori, asa ca pentru ei o sa scriu acest post.
In legatura cu microexpresiile, cu limbaju trupului - aceasta "stiinta" este extrem de inexacta, eu am aproape 1 an de experienta. In acest timp am aplicat tot ce am invatat aproape in fiecare moment, de cele mai multe ori deductiile mele au fost corecte, dar au fost si cazuri in care poti gresii, chiar poti sa fii pe o pista total opusa. O singura microexpresie citita corect nu poate indica adevarul, iti trebuie imaginea in ansamblu si dupa ce ai observat-o sa o desparti in bucatele mici, sa o analizezi pas cu pas - aici depinde si de viteza ta de analizare si de capacitatea ta de a analiza obiectiv fiecare miscare. Primul lucru important este sa nu te implici emotional in analiza, daca stii ca esti cumva implicat emotional -dai pace.
Acum am inceput o mica "investigatie" si o sa o continui cam 2-3 luni, iar la sfarsit o sa postez toate concluziile mele.
Si inca ceva... chiar daca la inceput va fii foarte greu, avand mult de citit si de invatat si de retinut, sa nu va dati batuti... merita efortul.
In legatura cu microexpresiile, cu limbaju trupului - aceasta "stiinta" este extrem de inexacta, eu am aproape 1 an de experienta. In acest timp am aplicat tot ce am invatat aproape in fiecare moment, de cele mai multe ori deductiile mele au fost corecte, dar au fost si cazuri in care poti gresii, chiar poti sa fii pe o pista total opusa. O singura microexpresie citita corect nu poate indica adevarul, iti trebuie imaginea in ansamblu si dupa ce ai observat-o sa o desparti in bucatele mici, sa o analizezi pas cu pas - aici depinde si de viteza ta de analizare si de capacitatea ta de a analiza obiectiv fiecare miscare. Primul lucru important este sa nu te implici emotional in analiza, daca stii ca esti cumva implicat emotional -dai pace.
Acum am inceput o mica "investigatie" si o sa o continui cam 2-3 luni, iar la sfarsit o sa postez toate concluziile mele.
Si inca ceva... chiar daca la inceput va fii foarte greu, avand mult de citit si de invatat si de retinut, sa nu va dati batuti... merita efortul.
duminică, 17 iulie 2011
Mos Craciun si Planeta Albastra
Aveam de gand sa inchid definitiv blogul, dar m-am uitat, asa, din plictiseala daca mai intra lumea pe el si am observat ca, totusi, intra. Asa ca o sa va spun cateva cuvinte despre romanul de azi, de ieri si din totdeauna, romanul adevarat.
Intai inceputul: mergeam cu trenu de la Deva (skate si cateva zile cu bunica mea) spre Alba (acasa) si am avut norocul sa stau in compartiment cu o familie de tarani (in sensul bun) romani, muncitori, corecti si cu o singura frica - aceea a lui D-zeu. Fara nici o constrangere vorbeau linistiti despre viata lor si despre problemele lor (bine inteles intre ei, eu am fost doar un simplu ascultator). Cu totii mergeau la o inmormantare si toti preferau sa nu vorbeasca despre asta, sa fie (chiar daca doar aparent) fericiti. Si atunci am inteles un lucru: asa e romanul adevarat. Chiar si atunci cand nu are nici o sansa de scapare, chiar si cand atunci cand parca pamantul se prabuseste peste el, acel om tradat de soarta va avea puterea sa inspire doar aerul curat din jurul sau si sa fie fericit si optimist (asta e doar o incercare, asa a vrut d-zeu) si sa te ajute si pe tine, un simplu necunoscut pe care probabil nu o sa il mai vada niciodata in viata (nu a fost cazul meu, nu am avut nevoie de nici un ajutor, dar simt ca daca as fii avut, l-as fii primit).
Precum spune si Dan Puric, Romanul este cel mai puternic om de pe pamantul acesta, cel mai rezistent si mai "curat", onest si deschis.
Intai inceputul: mergeam cu trenu de la Deva (skate si cateva zile cu bunica mea) spre Alba (acasa) si am avut norocul sa stau in compartiment cu o familie de tarani (in sensul bun) romani, muncitori, corecti si cu o singura frica - aceea a lui D-zeu. Fara nici o constrangere vorbeau linistiti despre viata lor si despre problemele lor (bine inteles intre ei, eu am fost doar un simplu ascultator). Cu totii mergeau la o inmormantare si toti preferau sa nu vorbeasca despre asta, sa fie (chiar daca doar aparent) fericiti. Si atunci am inteles un lucru: asa e romanul adevarat. Chiar si atunci cand nu are nici o sansa de scapare, chiar si cand atunci cand parca pamantul se prabuseste peste el, acel om tradat de soarta va avea puterea sa inspire doar aerul curat din jurul sau si sa fie fericit si optimist (asta e doar o incercare, asa a vrut d-zeu) si sa te ajute si pe tine, un simplu necunoscut pe care probabil nu o sa il mai vada niciodata in viata (nu a fost cazul meu, nu am avut nevoie de nici un ajutor, dar simt ca daca as fii avut, l-as fii primit).
Precum spune si Dan Puric, Romanul este cel mai puternic om de pe pamantul acesta, cel mai rezistent si mai "curat", onest si deschis.
luni, 9 mai 2011
My beautiful drug... I've just got it and now I think I will not be able to get away so easily. It's the most common drug which takes you and keeps you locked in a very nice cage. First I tried to make my dream real, but, because of unknown reasons, I couldn't made it instantly. So I've said : "Let's make it an experiment, just for fun.". But after only one day I just couldn't do it anymore... Like in this song, this drug is going through my veins and I love it, because it's giving me motivation, power and a new way to think about live. Most of you, I think, have already realized what I'm talking about: the drug is, in fact, my obsession, my love, the one which I can't get out of my mind. For me, she's the perfect one, it sounds so like a cliche, but that is how I feel. I know I must put up a very good fight because she seems to have big expectations and she won't give up so easily. But let's talk about the drug.
The best thing, and the worst, is that it's in me every second I live. I don't know what to do, sometimes I just want to forget, to.... I don't know; but most of time I love it and I'm very happy cause it's there, cause it's pushing me to the limits. In the night, sometimes I can't sleep for 1-2 hours and I'm thinking at different scenarios or at my biggest passion, skating. Yesterday was a very good weather so it was a good day for skating. In my mind I'm still a little confused so I'm going to stop writing for now. At least about this thing. Hope you enjoyed it.
The best thing, and the worst, is that it's in me every second I live. I don't know what to do, sometimes I just want to forget, to.... I don't know; but most of time I love it and I'm very happy cause it's there, cause it's pushing me to the limits. In the night, sometimes I can't sleep for 1-2 hours and I'm thinking at different scenarios or at my biggest passion, skating. Yesterday was a very good weather so it was a good day for skating. In my mind I'm still a little confused so I'm going to stop writing for now. At least about this thing. Hope you enjoyed it.
17.01.2011
Am mai discutat despre iubire, intr-o postare mai veche. De data aceasta, vreau sa exprim anumite reflexii ce le-am avut asupra acestui sentiment complex. Pentru inceput as vrea sa clarific cateva aspecte: tot ce scriu eu, nu este strict stiintific; nu este verificat decat in plan apropiat (limitat); eu nu vorbesc despre actul sexual sau "iubirea ocazionala" eu vorbesc despre iubirea adevarata .
In mare am ajuns la 2 concluzii esentiale. Iubirea este relatia intima(suprema) dintre doua persoane. In mare, iubirea se bazeaza pe descoperirea celeilalte persoane implicate in relatie. Prin cealalta persoana ne descoperim, in paralel (si, de obicei, totodata) pe noi insine. La inceput, fiecare parte va incerca sa uimeasca cealalta persoana - este faza testarii - apoi, cele doua persoane vor incepe sa se cunoasca atat de intim, incat o posibila despartire ar duce la un dezastru (daca una din parti ar divulga ceea ce stie) - este important de mentionat faptul ca foarte putine cupluri (de toate varstele) ajung in aceasta stare, de cele mai multe ori, cand se ajunge in acest punct al relatiei, cuplul are sanse de reusita de 80%, chiar mai mult -; dupa aceasta faza (poate fii numita faza intermediara) se ajunge la iubirea absoluta, in care cuplul deja incepe sa se autointeleaga, sa isi poata stabilii usor prioritatile si sa convietuiasca fara probleme (in mod normal cuplurile ce ajung in aceasta stare nu se mai despart).
Acum, probabil ca multa lume se intreaba, de ce se despart cuplurile ?; Mai toate cauzele au la baza plictiseala, sau intrarea intr-o rutina daunatoare cuplului. Infidelitatea, nepotrivirea de caracter, agresiunea fizica si chiar si o forma de indiferenta (ce poate duce la destramarea relatiei) sunt toate o forma de plictiseala. Bine, dar atunci de ce nu se despart cuplurile ce s-au unit in mod legal ?; Unele, din cauza modului in care au fost formati ca oameni (si aici intra in discutie in cel mai mare caz, cuplurile adulte, fara copii), dar toate celelalte (ce au cel putin un copil) din cauza faptului ca uimirea pe care le-o dadeau candva persoana iubita, le-o dau acum copii, astfel ei nu au timp sa se plictiseasca.
Cea de a doua concluzie este urmatoarea: Iubirea nu poate exista fara o foarte buna relationare intre cei doi. O iubire bazata doar pe gesturi (si aici nu cred ca trebuie sa exemplific - cand ma refer la gesturi ma refer la tot ceea ce intra in zona acestora {atitudine, limbaj al trupului, etc.}) si doar putine convorbiri nu va avea sanse de reusita, decat in foarte putine cazuri. In totdeauna o relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe discutii intre cei doi parteneri, discutiile filozofice/filologice/chiar si stiintifice sunt benefice. Discutiile ce tin de problemele de zii cu zii, ce au in vedere lucruri abstracte, chiar si cele contradictorii (dar nu prea puternice) sunt benefice. In cadrul unei relatii trebuie realizat (si se realizeaza de cele mai multe ori involuntar) un echilibru intre discutii si cealalta parte (ce tine de iubirea trupeasca{chiar si in cele mai incipitale faze})
In mare am ajuns la 2 concluzii esentiale. Iubirea este relatia intima(suprema) dintre doua persoane. In mare, iubirea se bazeaza pe descoperirea celeilalte persoane implicate in relatie. Prin cealalta persoana ne descoperim, in paralel (si, de obicei, totodata) pe noi insine. La inceput, fiecare parte va incerca sa uimeasca cealalta persoana - este faza testarii - apoi, cele doua persoane vor incepe sa se cunoasca atat de intim, incat o posibila despartire ar duce la un dezastru (daca una din parti ar divulga ceea ce stie) - este important de mentionat faptul ca foarte putine cupluri (de toate varstele) ajung in aceasta stare, de cele mai multe ori, cand se ajunge in acest punct al relatiei, cuplul are sanse de reusita de 80%, chiar mai mult -; dupa aceasta faza (poate fii numita faza intermediara) se ajunge la iubirea absoluta, in care cuplul deja incepe sa se autointeleaga, sa isi poata stabilii usor prioritatile si sa convietuiasca fara probleme (in mod normal cuplurile ce ajung in aceasta stare nu se mai despart).
Acum, probabil ca multa lume se intreaba, de ce se despart cuplurile ?; Mai toate cauzele au la baza plictiseala, sau intrarea intr-o rutina daunatoare cuplului. Infidelitatea, nepotrivirea de caracter, agresiunea fizica si chiar si o forma de indiferenta (ce poate duce la destramarea relatiei) sunt toate o forma de plictiseala. Bine, dar atunci de ce nu se despart cuplurile ce s-au unit in mod legal ?; Unele, din cauza modului in care au fost formati ca oameni (si aici intra in discutie in cel mai mare caz, cuplurile adulte, fara copii), dar toate celelalte (ce au cel putin un copil) din cauza faptului ca uimirea pe care le-o dadeau candva persoana iubita, le-o dau acum copii, astfel ei nu au timp sa se plictiseasca.
Cea de a doua concluzie este urmatoarea: Iubirea nu poate exista fara o foarte buna relationare intre cei doi. O iubire bazata doar pe gesturi (si aici nu cred ca trebuie sa exemplific - cand ma refer la gesturi ma refer la tot ceea ce intra in zona acestora {atitudine, limbaj al trupului, etc.}) si doar putine convorbiri nu va avea sanse de reusita, decat in foarte putine cazuri. In totdeauna o relatie trebuie sa se bazeze in primul rand pe discutii intre cei doi parteneri, discutiile filozofice/filologice/chiar si stiintifice sunt benefice. Discutiile ce tin de problemele de zii cu zii, ce au in vedere lucruri abstracte, chiar si cele contradictorii (dar nu prea puternice) sunt benefice. In cadrul unei relatii trebuie realizat (si se realizeaza de cele mai multe ori involuntar) un echilibru intre discutii si cealalta parte (ce tine de iubirea trupeasca{chiar si in cele mai incipitale faze})
Toata lumea vrea cadouri! Cat mai multe, cat mai de pret... Si Craciunul este ocazia perfecta!!!
Eu m-am gandit la urmatoarea teorie. Fiecare cadou reprezinta valoarea persoanei respective pentru tine, asta o stie toata lumea. Dar hai sa gandim altfel - fiecare cadou reprezinta cat de mult control ai asupra persoanei respective. Astfel tu, dandu-i unei persoane un cadou extrem de scump (care sa se vada ca e scump), ii spui indirect persoanei respective - "imi esti dator- pana nu iti platesti datoria fata de mine, esti legat(a) de mine". Astfel, cum explicam "datoria" pe care o simtim cand mergem la cineva in vizita, sau cand mergem noi la ziua cuiva, datorie ce se exprima prin necesitatea de a chema si noi persoanele respective la noi acasa, respectiv la ziua noastra. In momentul in care accepti cadoul, accepti, practic, dominatia respectivului, chiar fara sa stii, dar nu pentru mult timp, deoarece trebuie sa ii inorci "serviciul". Cam asa ar putea fii privite cadourile, o forma moderna (sau nu, neaparat- tinand cont de faptul ca se ofereau chiar din antichitate), de supunere a celor din jur.
Ar mai fii o problema de discutat. Cand luam un cadou ne este atat de greu sa ne hotaram asupra cadoului, "ce sa ii luam/iau", "oare asta ii place?", "trebuie sa fie ceva special...". Toate aceste formule inseamna, pe scurt, "trebuie sa ii iau ceva special, ce nu s-a gandit nimeni sa ii ia, ceva inedit, care sa il uimeasca" si astfel "voi putea sa il domin voarte usor, caci ii va fii greu sa imi ia si el ceva la fel de inedit".
Tot ce am spus acum nu indica faptul ca nu ar trebuii sa ne facem cadouri, tot ce trebuie sa avem, insa, in vedere este motivul pentru care le facem. Oricum cadourile au fost si vor fii cea mai buna cale da a arata aprecierea si iubirea (macar de parada daca nu reala) fata de o persoana, asa ca mergeti si cumparati cadouri, cel putin cat timp nu s-au golit magazinele. Merry Christmas. (Xmass)
Visul, ce este visul ?
Eu cred ca visul este transpunerea la nivelul subconstientului a actiunilor noastre. Tot ce am facut in timpul zilei, absolut tot, se rasfrange asupra constiinei noastre, in mod involuntar si foarte putin controlabil, aspura noastra. Visul este riposta sau acceptarea actiunilor noastre. Astfel un cosmar poate insemna ca subconstientul a inregistrat un semnal ce contravine ordinii normale a actiunilor noastre, pe cand un "vis frumos" poate sa ne arate ca tot ceea ce am facut in acea zii a fost acceptat de subconstient.
Aici apar cateva definitii din DEX :
VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; înlănțuire de imagini, de fenomene psihice și de idei care apar în conștiința omului în timpul somnului. 2. Reverie, meditație, visare. 3. Fig. Iluzie deșartă; gând, idee, aspirație irealizabilă. ♦ Dorință arzătoare. [Pl. și: vise] – Lat. visum.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink
VIS visuri n. 1) Succesiune de fenomene psihice (imagini, reprezentări, idei) care se manifestă involuntar în timpul somnului (păstrându-se uneori și după trezire). Vis frumos. Vis rău. 2) Stare a celui cuprins de gânduri și de amintiri plăcute; visare. 3) fig. Idee fantastică, irealizabilă. 4) fig. Dorință puternică; aspirație; năzuință. [Pl. și vise] /<lat. visum
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
// sfarsit - definitii din DEX.
Exista foarte putine persoane care sa nu fii visat de loc, de obicei cei ce nu viseaza de loc sufera de anumite boli. Pentru a afla ce anume a visat un om in timpul somnului, nu avem pana in prezent decat un singur mijloc de informare : relatarea persoanei in cauza. Nici hipnoza nu reuseste sa deschida "usa" prin care se ajunge la vis.
Somnul are mai multe etape: la inceput intram in starea de somnolenta, in care nu suntem complet adormiti. Dupa un timp, nesemnificativ, intram intr-o asa-numita stare ALFA, stare in care nu exista practic granite intre realitate si vis, o stare in care acestea doua se intrepatrund si se afla, in mintea noastra, in proportii egale. Aceasta stare este ideala pentru telepatie, hipnoza si alte procedee caracteristice. Dupa aceasta stare alfa, adormim complet. Se spune ca primele 2-4 ore de somn sunt cele ale "somnului profund", dar nu e adevarat. Creierul are nevoie de aprox. 1 ora ca sa se adapteze somnului. Astfel cele 2-3 ore de somn ce urmeaza dupa prima ora, sunt cele profunde. In aceste 2-3 ore noi visam, restul somnului este "negru". Doar in cazul in care ne trezim si adormim din nou putem visa din nou. In lumea visului, timpul merge mult mai alert decat in viata normala, si asta datorita capacitatii extraordinare a creierului de a procesa informatii cu o viteza foarte mare.
13.12.2010
O sa vorbesc acum despre iubire, dar, mai inainte de a imi relata opiniile si nedumeririle cu privire la aceasta am sa va pun o intrebare : Ce este iubirea ?. Sunt foarte sigur ca unii s-au pus aceasta problema, dar cati au reusit sa raspunda ?
In DEX gasim ulrmatoarea explicatie seaca si stiintifica :
"Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; relații de dragoste; amor, iubit. ♦ Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva." Si atat.
Cel putin pentru mine aceasta explicatie nu este de ajuns. Eu vad iubirea ca o complexitate de lucruri, in care sunt incluse senzualitatea, charmul, inteligenta si toate celealte caracteristici ce fac un om atat de unic si de deosebit. Despre iubire ar fii multe de vorbit: Spre exemplu cum apare ?. Oamenii de stiinta au descoperit ca exista anumite tipuri de hormoni si de substante chimice ce se elibereaza in creierul nostru atunci cand iubim o persoana, dar asta nu explica anume de ce iubim o anumita pers. si nu alta, plus ca iubirea nu este doar de ordin sexual. Nu voi vorbii acum despre asta. Daca vrea cineva sa fac un articol despre aceasta, sa imi lase un comentariu in care sa specifice acest lucru.
Acum voi ajunge la esenta acestei postari. De ceva vreme ma aflu intr-o relatie cu o fata, mai tanara cu un an decat mine. Relatia noastra se bazeaza doar pe iubire pura, neexistand nici un alt factor provocator. Eu stiu ca ea ma iubeste sincer, eu o iubesc pe ea la fel de sincer, sau cel putin asa cred. De multe ori ni s-a intamplat ca gandirea noastra sau instinctele sa ne pacaleasca, asta incerc sa descopar si eu acum. Am sa expun cateva reflexii facute. La fel cum se intampla in mod normal la orice om, barbat, am observat fete frumoase, in limbaj vulgar "bune", si nu pot spune ca nu am simtit nimic, cel putin la un anumit nivel. Am avut si ocazia, in acest timp, sa filtrez cu cateva, dar nu am vrut sa obtin nimic mai mult de o discutie agreabila, deoarece stiam in gandul meu ca daca trec de un anumit nivel, asta ar insemna sa ii fiu infidel iubitei. Cu toate aceste anumite remuscari si ganduri ma incearca. M-am gandit chiar si la posibilitatea ca relatiia pe care o am in acest moment sa nu fie ceea ce caut, cu toate ca in aparenta este. M-am gandit ca poate nu ea este aceea ce mi se potriveste si chiar am intalnit o fata ce mi se pare desteapta, frumoasa si chiar pe gustul meu - care, dupa evaluarea mea, ar fi dorit sa imi fie iubita - , dar pe careia i-am aratat ca nu am nici o intentie, cu toate ca in alte circumstante poate ca nu as fii reactionat la fel. Toate aceste ganduri si fapte ma ranesc pe mine, cu toate ca nu ar avea de ce, si de fiecare data imi spun, doar si pentru o simpla privire piezisa adresata unei fete, de ce fac asta ? si ma gandesc ca daca ar stii tot ceea ce se afla in mintea mea... s-ar ingrozii.
In contrast cu ceea ce am spus mai inainte, toate aceste ganduri ma parasesc cand sunt cu ea (cu iubita), in acel moment nimic nu mai exista, doar noi doi, parca lumea a disparut, nu imi pasa (dar mie de obicei nu imi pasa) de ce zic unii si altii, in acel moment sunt cu adevarat liber sa fac ce vreau, fara sa ma gandesc la consecinte. Confuzia pe care o aveam chiar cu cateva momente inainte a disparut, totul s-a sters, urmand ca sa revina doar dupa ce ea a plecat.
Nu pot sa trag o concluzie, momentan. Tot ce pot sa spun este ca iubirea este mult mai complicata decat o vad unii. Poate nu pentru toata lumea este asa cum o vad eu, poate ca unii se multumesc doar sa fie iubiti, nepasandu-le de ceea ce fac ei, nu stiu, aceasta problema este atat de profunda incat cred ca nu va avea rezolvare niciodata.
Data postarii : 12.12.2010
Am avut de citit aceasta carte la Limba si literatura romana.Cartea, in mare, este destul de usor de citit, si este un roman de dragoste foarte bine infaptuit, in ceea ce priveste povestea de dragoste dintre cei doi.
Primul lucru ce mi-a sarit in ochi cand ne-a fost prezentata aceasta carte a fost faptul ca scriitorul, Camil Petrescu, relateaza, prin intermediul naratorului, o poveste de dragoste pe care el insusi nu a trait-o de loc pana atuncea. Modul in care prezinta iubirea, si modul in care o descrie in roman, este de-a dreptul brutal, grotesc si ilogic. Camil Petrescu isi exprima fanteziile erotice prin intermediul primei parti a romanului. Cu toate ca personajul principal, Stefan Gheorghidiu, intelege iubirea foarte profund, exprimandu-si foarte clar perceptia lui: "cei care se iubesc ar trebui sa aiba drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt", el se dovedeste a fii nemilos si fara sentimente in ceea ce o privete pe Ella, iubita lui. Camil Petrescu, prin intermediul lui Stefan, ponegreste feminitatea si elimina erosul. Cu toate ca face referire la corpul imbietor al ei, o caracterizeaza ca fiind "sluta, urata, cu nas coroiat, proasta" si lista poate contiunua. Stefan isi incalca astfel propriile principii, si, cu toate ca este un elev eminent la faculltatea de filologie, este atat pueril in actele sale de gelozie, cat si irational in ceea ce o priveste pe Ella. El nu concepe ca ea sa il insele, sau sa-i arate cel mai mic gest de infidelitate, condamnand-o pentru asta foarte aprig, el o evalueaza psihologic tot timpul si fiecare miscare este analizata pana la cele mai mici detalii, dar nu este instare sa se autoevalueze asa cum trebuie si nici sa spuna sau sa faca ceea ce ar trebui sa faca intr-un anumit moment dat. Cu toate ca este un intelectual, Stefan nu reuseste sa se descurce deloc nici in viata materiala, nici in cea spirituala.
Aici, se observa si amprenta scriitorului: cu toate ca Ella nu poate primi mai nimic de la Stefan, poate doar parte din inteligenta lui, si ca este deseori ridiculizata si jignita de acesta, ea nu se desparte de el. Aici se poate pune problema in doua feluri: (I) este vorba de o iubire profunda din partea ei, astfel ca ea nu poate si nici nu vrea sa se desparta de Stefan sau (II) Ella reprezinta tot ceea ce si-a dorit autorul, dar nu a reusit sa obtina, si astfel se razbuna in acest mod pe insuccesle sale.
I. Ella reprezinta idealul oricarui barbat: femeia frumoasa si desteapta ce nu s-ar despartii de el pentru nimic in lume, datorita faptului ca ea iubeste sincer, si nu ar dori altceva.
II. Ella este o simpla marioneta a scriitorului, folosita in scopul de a ridiculiza si a jigni feminitatea, ca urmare a trairilor lui Camil Petrescu.
Mai am totusi ceva de adaugat cu privire la Stefan. Acesta este un personaj meschin, "cand o vedeam cat sufera, simteam ca in mine se cicatrizeaza rani (carora altfel le-ar fi trebuit luni si ani), asa, in cateva minute". Prin acest citat se revela faptul ca Gheorghidiu se "hranea" -propriu-zis chiar- cu suferintele ei, ba chiar mai mult, se bucura de suferinta ei si simtea ca, in interiorul lui, s-a restabilit ordinea ce trebuia sa fie: ranile provocate de ea se cicatrizau "in cateva minute".
Pentru alte detalii voi revenii cu completari.
Primul lucru ce mi-a sarit in ochi cand ne-a fost prezentata aceasta carte a fost faptul ca scriitorul, Camil Petrescu, relateaza, prin intermediul naratorului, o poveste de dragoste pe care el insusi nu a trait-o de loc pana atuncea. Modul in care prezinta iubirea, si modul in care o descrie in roman, este de-a dreptul brutal, grotesc si ilogic. Camil Petrescu isi exprima fanteziile erotice prin intermediul primei parti a romanului. Cu toate ca personajul principal, Stefan Gheorghidiu, intelege iubirea foarte profund, exprimandu-si foarte clar perceptia lui: "cei care se iubesc ar trebui sa aiba drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt", el se dovedeste a fii nemilos si fara sentimente in ceea ce o privete pe Ella, iubita lui. Camil Petrescu, prin intermediul lui Stefan, ponegreste feminitatea si elimina erosul. Cu toate ca face referire la corpul imbietor al ei, o caracterizeaza ca fiind "sluta, urata, cu nas coroiat, proasta" si lista poate contiunua. Stefan isi incalca astfel propriile principii, si, cu toate ca este un elev eminent la faculltatea de filologie, este atat pueril in actele sale de gelozie, cat si irational in ceea ce o priveste pe Ella. El nu concepe ca ea sa il insele, sau sa-i arate cel mai mic gest de infidelitate, condamnand-o pentru asta foarte aprig, el o evalueaza psihologic tot timpul si fiecare miscare este analizata pana la cele mai mici detalii, dar nu este instare sa se autoevalueze asa cum trebuie si nici sa spuna sau sa faca ceea ce ar trebui sa faca intr-un anumit moment dat. Cu toate ca este un intelectual, Stefan nu reuseste sa se descurce deloc nici in viata materiala, nici in cea spirituala.
Aici, se observa si amprenta scriitorului: cu toate ca Ella nu poate primi mai nimic de la Stefan, poate doar parte din inteligenta lui, si ca este deseori ridiculizata si jignita de acesta, ea nu se desparte de el. Aici se poate pune problema in doua feluri: (I) este vorba de o iubire profunda din partea ei, astfel ca ea nu poate si nici nu vrea sa se desparta de Stefan sau (II) Ella reprezinta tot ceea ce si-a dorit autorul, dar nu a reusit sa obtina, si astfel se razbuna in acest mod pe insuccesle sale.
I. Ella reprezinta idealul oricarui barbat: femeia frumoasa si desteapta ce nu s-ar despartii de el pentru nimic in lume, datorita faptului ca ea iubeste sincer, si nu ar dori altceva.
II. Ella este o simpla marioneta a scriitorului, folosita in scopul de a ridiculiza si a jigni feminitatea, ca urmare a trairilor lui Camil Petrescu.
Mai am totusi ceva de adaugat cu privire la Stefan. Acesta este un personaj meschin, "cand o vedeam cat sufera, simteam ca in mine se cicatrizeaza rani (carora altfel le-ar fi trebuit luni si ani), asa, in cateva minute". Prin acest citat se revela faptul ca Gheorghidiu se "hranea" -propriu-zis chiar- cu suferintele ei, ba chiar mai mult, se bucura de suferinta ei si simtea ca, in interiorul lui, s-a restabilit ordinea ce trebuia sa fie: ranile provocate de ea se cicatrizau "in cateva minute".
Pentru alte detalii voi revenii cu completari.
Hello - am decis ca toate postarile de pe un alt blog de-al meu sa le trimit aici :D - Data postarii :12.12.2010
Creierul funcționează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior ce coordonează comportarea organismului în funcție de informațiile primite.
Creierul este alcatuit din :
- creierul anterior (lobii olfactivi)- zona a creierului ereditara sau, mai exact, creierul pe care s-au format toti ceilalti lobi.
- telencefalul (cu 2 emisfere cerebrale)
- Cortexul -scoarta cerebrala
- Basalganglien (ganglionii bazali)
- Limbisches System (sistemul limbului) - zona ce preia toti stimulii mult mai repede decat neocortexul, si da nastere la "instincte"
- Diencefal (Creierul mijlociu)
- Talamus; Epitalamus; Subtalamus; Metathalamus; Hipotalamus
Lobii scoarţei cerebrale - lobul frontal (roșu), temporal (verde), occipital (albastru deschis) și parietal (portocaliu). Cerebelul (albastru) nu face parte din telencefal.
Ar mai fii multe de spus despre structura creierului uman, dar toate aceste date se pot gasii cu isurinta in carti si in alte articole complexe, precum si pe wikipedia.
Creierul uman s-a dovedit a fii cea mai complexa masinarie existenta pe Terra. Capacitatile acestuia de procesare si interpretare a informatiei sunt nemarginite. Singura piedica in dezvoltarea acestuia este chiar omul, cu prejudecatile si ilogica lui.
In articolele ce vor urma voi incerca sa vorbesc despre diferite teme ce apar in viata de zii cu zii, dar si despre unele complexe si idei ce imi vin in minte si cred ca merita sa fie discutate. Sper ca acest blog sa fie pe placul d-voastra.
vineri, 1 aprilie 2011
1 Aprilie
1 Aprilie ziua farselor... Asa ca ce sa facem daca nu o farsa :)). Primul video este o farsa realizata impreuna cu colegii mei (mersii tuturor participantilor), iar al doilea montaj este o simpla demonstratie a ceea ce pot creea 3 cadre montate...(este trucaj). Am cautat pe wikipedia si pentru prima data am fost
dezamagit de acest site... definitia pentru 1 aprilie : "1 aprilie este a 91-a zi a calendarului gregorian."
Eu as vrea sa dau o alta definitie pentru 1 aprilie: 1 Aprilie este unica zii din an in care poti sa faci (aporape) orice farsa iti trece prin cap, fara sa fii ucis, batut, exmatriculat, condamnat la 20 de ani de puscarie; pe scurt fara sa suporti consecinte grave. Sper ca farsa pe care am realizat-o a fost pe placul vostru. Enjoy!
dezamagit de acest site... definitia pentru 1 aprilie : "1 aprilie este a 91-a zi a calendarului gregorian."
Eu as vrea sa dau o alta definitie pentru 1 aprilie: 1 Aprilie este unica zii din an in care poti sa faci (aporape) orice farsa iti trece prin cap, fara sa fii ucis, batut, exmatriculat, condamnat la 20 de ani de puscarie; pe scurt fara sa suporti consecinte grave. Sper ca farsa pe care am realizat-o a fost pe placul vostru. Enjoy!
joi, 31 martie 2011
Timpul
Dar sa gandim un pic altfel. Ce este timpul? Timpul este durata nedeterminata in care putem sa ne afirmam, sa ne creeam un nume in aceasta lume, caci timpul nu mai conteaza dupa ce noi disparem si nici nu a contat acum 2000 de ani - cand noi nu existam. Timpul nostru este (precum stiti) limitat si imprevizibil - poate inceta in orice moment, lasandu-ne pe noi niste bucati de carne si os moarte. Tot ce conteaza este sa ne valorificam timpul pe care il avem, adica sa traim prezentul, nu trecutul, nici viitorul. Dar bine... Cum sa facem asta ?
Oricat de complicat ar parea la prima vedere, acest lucru este defapt foarte simplu: trebuie doar sa te concentrezi la ceea ce faci acum. Spre exemplu daca acum urci un deal, faci un hike, tu trebuie sa te concentrezi asupra miscarii picoarelor tale, sa le faci natural si cat mai calculate, apoi sa te uiti in jur, sa privesti natura din jurul tau, sa observi toate miscarile din jurul tau, sa incerci sa comunici (printr-un fel sau altul) cu natura, sa fii concentrat doar pe aceasta activitate, sa iti eliberezi mintea de resturi, de griji, de orice alt gand - astfel vei observa ca ai urcat muntele, ai facut acea activitate mult mai repede si mai bine. O alta regula este sa nu te uiti in trecut, sa zici "uite ce puteam eu sa fac" ci sa zici "uite ce pot eu sa fac acum". Daca te uiti si te raportezi tot timpul la trecut exista o posibilitate foarte mare sa regresezi. Inca ceva: NU exista momente simple, comune, plictisitoare (there are no ordinary moments), in fiecare clipa se intampla ceva cu totul si cu totul extraordinar. Orice activitate, oricat de marunta ar parea, are ceva special; chiar si simpla plimbare in parc (sau in alte locuri) are ceva special... In timp ce tu te plimi pe langa tine poate trece un cuplu, un tanar sta si asculta muzica rezemat de un copac, niste prieteni joaca carti pe masa din parc, un caine alearga catre stapanul sau... toate acestea sunt niste momente ce nu se vor mai repeta niciodata in acelasi fel - rezulta => sunt momente speciale. Cel mai greu este sa constientizezi aceste momente si sa ajungi sa intelegi fiecare dintre acestea...
Timpul este aliatul nostru doar daca stim cum sa il folosim.
luni, 7 martie 2011
Salvati parcul Custozza
În parcul din fata Universitatii I Decembrie 1918 se afla un mic monument ridicat în 1853 în memoria col. Ludwic von Losenau, cazut în lupta împotriva trupelor conduse de generalul Bem.
În acelasi parc din fata Universitatii "1 Decembrie 1918, spre Sala Unirii se afla un monument în forma de mic obelisc împrejmuit cu lanturi grele intercalate de ghiulele de tun.
Monumentul a fost dezvelit în 1906 în amintirea soldatilor si ofiterilor din Regimentul 50 infanterie din Alba Iulia, cazuti în batalia de la Custozza în timpul razboiului austro-italian din 1866.
Monumentul a fost dezvelit în 1906 în amintirea soldatilor si ofiterilor din Regimentul 50 infanterie din Alba Iulia, cazuti în batalia de la Custozza în timpul razboiului austro-italian din 1866.
Cam asta se poate spune despre Parcul Custozza sau "Ciorile". Din punct de vedere istoric este doar un simlu monument Habsburgic vechi de aporoape 200 de ani. De ce sa nu ii distrugem cadrul natural si sa aruncam in mijlocul lui o fantana arteziana de zeci de milioane, facuta de un desiner anonim ce nu are nici o legatura cu arta ?!? Adica ce ar putea fi mai rau in Alba Iulia (si asa avem o "fantana" arteziana anosta). Dar sa nu luam lucrurile chiar asa. Majoritatea din cei ce semneaza petitia impotriva distrugerii, pardon... crearii unui parc modern, nu o fac datorita importantei istorice sau ca ar fii foarte buni ecologi - tot aceia fumeaza in parc si arunca tigarile si chibritele pe jos - sa fim seriosi.
Parcul Custozza nu trebuie salvat doar pentru ca este unul din putinele parcuri verzi ramase in Alba. Acesta trebuie salvat pentru ceea ce reprezinta pentru noi, pustii de 15-20 de ani, ce stam vara in fiecare zi la umbra copacilor lui si fumam impreuna cu cativa amici o tigara, povestind intre timp chestiuni cotidiene sau planificand o noua excursie. El trebuie salvat in numele TUTUROR oamenilor ce au stat macar o clipa pe scarile de la Sala Unirii sau pe bancile din parc. Acest parc este singurul din Alba in care NU gasesti niciodata cocalari, singurul in care poti sa fi sigur ca re vei simtii bine si te vei racorii atunci cand vei intra in el.Dar sa nu fim egoisti: sunt si multi batrani ce se relaxeaza departe de masini si agitatie, citind o carte sau uitandu-se la nepotelul lor cum se joaca in iarba, sau Cercetasii ce vin aici odata la 2-3 saptamani (vara) pentru a intreprinde diferite activitati si la indragostiti, ce isi gasesc intimitatea la umbra unui copac vechi de un secol. De ce sa trecem peste toate acestea cu buldozerul ? Ca sa se faca o amarata de piateta ?!? Sa se distruga incetul cu incetul si aceste ultime amintiri a ce a fost odata bun in Alba Iulia - Capitala de suflet a Romanilor... Oare edili nostrii asa ne arata ca cred in noi, in orasul nostru, DISTRUGANDU-L incetul cu incetul ?
Semneaza si TU petitia.
joi, 17 februarie 2011
Visare
La inceput am intrat incet, nesigur si am cautat unde loc unde pot sa imi pun lucrurile. Voiam sa fiu singur, sa imi petrec ceasul de plictiseala departe de lume, de toata agitatia din jurul meu. Am ales o padure din apropierea orasului meu natal; nici nu aveam sa banuiesc ca acea padure era speciala. La inceput ma simteam singur, vulnerabil si totodata aparat de natura ce vibra in mine, in jurul meu si in tot ce ma inconjura. Ma simteam strain de scoala, de colegi,de prieteni, de tot. Simteam ca ma contopesc cu natura, iar ea, raspunzandu-mi, isi intensifica zumzetul, sunetul acela haotic si totodata cu un sens clar. Era sunetul fulgilor de nea ce rapaiau, cand mai tare, cand mai incet. Si parca ceva lipsea... simteam ca ceva nu e asa cum ar trebui sa fie: ea nu era langa mine... Vajaiala din sufletul meu se intetea. Fulgii cadeau din ce in ce mai repede si viscoleau frunzele de pe pamantul tare si rece. Ma uitam in zare si nu intelegeam nimic, ce caut eu acolo, de ce nu ma plimb prin oras ca toata lumea, de ce stau singur in mijlocul padurii pe un covor de frunze inghetate si scriu intr-un carnetel rupt si sifonat. O frunza cazu pe foaia pe care scriam. Era aspra, dura si fragila in acelasi timp. Am strans-o in mana si am strivit-o: din ea incepu sa curga un praf marunt si disparu, in cateva clipe, cu totul... Cat de firava era! Mainile imi erau acum inghetate, piciorul amortit, dar eu continuam sa scriu. Nici nu stiam de ce. Tot ce stiam este ca trebue sa fac asta, ca daca m-as fii oprit as fii murit, sau poate s-ar fii intamplat ceva grav cu mine, ceva iremediabil... Si in tot acest timp imaginea ei im staruia in minte, chipul atat de bine conturat, cu expresiile atat de firave siclare; la parul ei blond cu nuante inchise pe ici pe colo; la zambetul ei si la corpul ei ispititor. Ea era ca o craiasa a zapezii, ca floarea de colt, ca regina noptii ce isi arata frumusetea adevarata doar celor ce o merita si ramane pura pentru totdeauna. Ea era singura ce putea sa ma faca sa rad chiar si atunci cand nu aveam chef nici macar sa scot o vorba sau sa zimbesc. Cu ea adorm in fiecare noapte si pe ea o urasc cel mai mult atunci cand nu imi raspunde la telefon sau nu poate iesii afara fiindca "are treaba"... Auzeam zapada cazand si lovind totul in jurul ei, nu imi mai simteam propriul corp, nu mai intelegeam nimic din ce fac, nu mai vedeam nimic in jurul meu, doar aceasta foaie si randurile ce parca se scriau singure incetul cu incetul... Visez.
Dar imi simteam mana inghetata, "nu se poate sa visez". Vedeam venind o masina, un Peugeot albastru inmatriculat AB 07 WI*, "deci nu visez". Si totul parea atat de feeric, de ciudat, de ireal... Mi se parea ca as fii aici de cateva ore, daca nu chiar zile. Ma uit la ceas; nu au trecut decat 10 min. Auzeam un caine latrand, ma avertiza ca am pasit pe teritorul lui, dar parca nu imi mai pasa. Trece un om, se uita ciudat la mine, ca la un intrus ce ii incalca spatiul, ca la un om ce nu are ce cauta in lumea asta... Si ninsoarea s-a potolit parca de tot. Fulgii cad din ce in ce mai desi, mai rasfirati, raspandind o mireasma dulce... simt ca adorm.
Acum as fii sperat sa nu fii scris nimic, sa traiesc doar eu clipa aceasta. Dar am scris-o si nu pot, cu vreau sa o sterg. Sunt dator sa dau tuturor parte din locul acela feeric. Simt ca altfel isi pierde din mister.
joi, 10 februarie 2011
Motivatia
Cea mai mare problema in ceea ce priveste aceasta chestiune este gasirea unui motivator destul de puternic. Pentru a va ajuta, am sa expun, pe scurt, cele mai importante elemente motivatoare, adica acele stari ce ne pot motiva.
- Iubirea: este principalul motivator; este cel mai eficient si mai puternic, dar este destul de greu de realizat. Pentru a te putea motiva prin aceasta "traire" trebuie ca sa te analizezi foarte bine si sa iti gasesti o "iubita/ul ideala" sau, dar astea in unele cazuri doar, sa te gandesti la iubita/ul tau si sa iti spui ca "faci asta pentru ea". Exista mai multe tipuri de elemente ce te motiveaza, in aceasta sectiune, am sa dau cateva exemple:
-iubirea ne/ impartasita
-dorinta; devotamentul; mila (tot forme de iubire, dar mai slabe)
- Frica: este cel mai intalnit; este prezent intr-o mica masura in fiecare dintre motivatoare. Spre exemplu: frica de a nu reusi/ fii iubit/ a dezamagii etc. O caracteristica a fricii este ca, dupa atingerea unui standard, poate sa dispara, asa ca nu este foarte benefica.
- Ura: este folosita in sporturi: Fotbal, box, kick-boxing si alte sporturi de contact. Cu ajutorul ei, sportivii se concentreaza mai bine si isi pot canaliza toata forta/ energia asupra obiectului sportului (minge; adversar). Unii o pot numii si furie.
- Propria persoana (auto-motivatia) este destul de raspandita si este pe termen lung (singura ce poate dura la nesfarsit). Ea sta la bazele tuturor tipurilor de motivatie, deoarece este in firea omului sa fie un pic egoist. Ea se bazeaza pe ideea ca "faci TOT ce faci pentru TINE"
- Banii - motivatorul modern. Folosit in toate activitatile, dar unul din cel mai slab motivator. Exceptie se face atunci cand premiul este substantial, sau in cazul persoanelor avare sau lipsite de bunuri materiale (deci, de scrupule).
- Alte motivatoare: patriotismul, ideile preconcepute, religia si altele - toate acestea pot motiva.
Just do your job as good as you can. O zi buna.
duminică, 30 ianuarie 2011
Furia
Cu toate acestea, furia arata slabiciunea omului, nu putere - asa cum se crede de obicei -. Persoanele ce isi controleaza furia, cel putin pentru un timp mai indelungat, au puterea sa isi faca un plan, sa "o dea afara". Cel mai bine este sa ne eliberam de acea furie practicand un sport, sa o tii in tine nu ai cum, este imosibil si, in plus, consecintele sunt dezastruoase. Ganditi-va la la o punga cu aer, ca acelea pe care le spargeam ca sa faca zgomot, daca o umplem cu aer si lasam aerul sa iasa din cand in cand, nu va simtii nimeni nimic. Dar daca tot umplem punga, la un moment se sparge, si rezultatul este un sunet de 10-100 de ori mai puternic. Asa si cu furia: daca o inmagazinam in noi, in momentul in care va iesi va fii distrugatoare, daca o eliberam treptat, va putea trece neobservata. Unii atleti se automotiveaza si prin aceasta, isi canalizeaza toata furia asupra a ceea ce vor sa faca; spre exemplu, daca un fotbalist vrea sa dea o lovitura libera, acesta isi va canaliza toata furia asupra mingii, pentru a o lovii cu foarte multa putere, precizia si celelalte tin doar de antrenament - acelasi lucru se intampla si cu tragatorii la tinta sau cu alergatorii de la maraton. Cu toate ca, in mare, furia este distructiva, controlata, ea poate fii un atuu celui ce o foloseste.
*Am uitat sa spun inca ceva. In faza incipitala, furia se poate manifesta si prin plans, la persoanele mai sensibile.
Sper ca v-am fost cat de cat de ajutor.
joi, 27 ianuarie 2011
Frigul - omul masinaria suprema
Oricum, multa lume prefera o temperatura de 25-27 grade. Aceasta temperatura fiind ideala.
Raceala si insolatia- unele din cele mai cunoscute forme ale corpului de a semnala diferenta de temperatura neprielnica. Probabil ca majoritatea oamenilor cauta fel de fel de medicamente preventive, vitamine si ceaiuri... si alte chestii, leacuri, sau cum vreti sa le spuneti. Nimeni nu se gandeste ca omul ARE tot ce ii trebuie pentru a traii, asa cum a aratat-o si acum 2-3 milioane de ani, pe cand nu erau medicamente, ceaiuri din nu-stiu ce plante si lotiuni anti-bacteriene. Prin niste exercitii foarte usoare se poate dobandii o imunitate la schimbarile de temperatura si chiar o adaptare mult mai rapida, astfel incat la temperatura de 4^C sa nu vi se para frig, dar nici la temp de 17^C sa nu vi se para cald, ci sa aveti o senzatie placuta sau indiferenta fata de ambele. Bineinteles aceasta procedura nu a fost testata decat pe mine insumi, si se pare ca sunt in viata, deci functioneaza: rezultatul este ca nu m-am mai racit absolut deloc de 2 ani. Acum, trebuie sa va spun ca acesta metoda este destul de riscanta deoarece va forteaza limitele corpului.
Pentru inceput puteti sa va imbracati putin mai lejer, adica daca de obicei luati un tricou bluza si hanorac(jeaca) - renuntati la tricou, decat mergeti pe strada in mod normal. Daca acest pas merge fara probleme (adica daca dupa o saptamana-2 nu sunteti in spital cu pneumonie sau raciti) atunci puteti trece la pasul 2: puteti face de 2-3 ori pe saptamana miscare, cca. o jumatate de ora sau o ora, imediat dupa ce ati terminat, iesiti afara 2-3 minute sau deschide-ti geamul si stati in fata lui - este indicat sa stati in bustul gol sau in maieu - aceasta faza poate dura 2-3 saptamani sau o puteti introduce in rutina zilnica. In aproximativ o luna si jumatate se va simtii vizibil diferenta.
As mai vrea sa spun un ultim lucru: NU sunt raspunzator pentru ce ar putea patii persoanele ce aplica acest stil de viata; acest procedeu nu este dedicat tuturor persoanelor; pentru a face ceea ce scrie mai sus trebuie sa ai un corp si un sistem imiunitar destul de puternic.
vineri, 14 ianuarie 2011
Lipsa de ocupatie - Portocala
Portocala
M-am gandit de multe ori: "Ce gust ar avea portocala fara pielita aceea ce ii protejeaza interiorul ?". De cele mai multe ori mi-am raspuns: "Tot ala, adica de ce sa ma mai chinui sa ii dau jos toata pielita, ca sa aflu ca va avea acelasi gust." Si tot gandind asa, de fiecare data nu am incercat si am zis ca nu are nici un rost.
Intr-o zi, din cauza plictiselii, m-am apucat sa manc o portocala. Am inceput sa ii desfac coaja si mi-a venit in minte aceeasi obsesie: "sa vad ce gust are portocala fara pielita". Si am inceput sa ii desfac pielita. Cand am terminat, am luat o bucata de portocala cu pielita si am gustat-o: la inceput era un pic amaruie, apoi a devenit dulce, chiar foarte dulce. Apoi am luat cealalta bucata, fara pielita: nu a fost amara la inceput, dar nici dulce, a fost pur si simplu seaca, neutra.
Va las pe voi sa va ganditi unde am vrut sa ajung cu aceasta intamplare, asa ca, daca vreti, puteti lasa un comentariu cu parerea voastra, mai jos.
Va las pe voi sa va ganditi unde am vrut sa ajung cu aceasta intamplare, asa ca, daca vreti, puteti lasa un comentariu cu parerea voastra, mai jos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)