Calcule

               E simplu. In fiecare saptamana economisesti 10 lei. Pe luna primesti de la stat 42 lei. In plus mai poti face rost din alte surse de aprox. inca 10 lei pe luna. Asta inseamna un venit de 40+42+10=92 (aprox. 100) lei lunar. In total pe an poti sa strangi 1200 lei. Cam asa arata un plan de economisire.
               Pacat ca nu prea functioneaza. Din aia 40 lei ramai la sfarsitul lunii cu 10 lei maxim, iar din restu' cu 0, deci pana la urma, daca esti norocos, strangi cam 100 lei pe an (fara aniversari, paste, craciun).
               Cam asa e.
               Citire din Murphy - parca suna cam asa - cand ai avut grija sa ai tot ce iti trebuie la tine cand pleci undeva, adica : haine, bani, trusa de prim ajutor, trusa igienica, bani de rezerva... etc.; o sa iti uiti pasaportul acasa.
               Nu mai stiu ce am vorbit pe aici, dar urmatoarea postare va fii despre sistemul educational si despre scoala ca institutie... enjoy.

N-ai cu cine...

            Te gandesti sa dai tot ce poti, sa te implici cat poti de mult intr-o activitate, dar iti dai seama ca ceilalti nu isi arata acelasi devotament. Tu o faci dezivolt, fara sa fie neaparat nevoie, dar ei ? Ei ce ar trebui sa isi dedice intreaga fiinta pentru asta, ce cred in asa ceva si ce afirma ca sunt in stare sa faca asa ceva, de ce nu o fac ? Si atunci iti pui problema, ce rost are ? Ce sanse ai tu in fata lor ? Si te gandesti ca cel mai bine e sa nu iti pese, sa treci pe langa tot fara sa bagi in seama ce se intampla in jurul tau. Poate ca e mai bine asa, poate ca asa merg lucrurile acum... 
             Am incetat de mult sa imi mai pese, sa ma supar, sa ma chinui, sa incerc sa ii fac pe ceilalti sa isi dea seama ca totusi acel ceva are o insemnatate mai mare. Pur si simplu nu are rost. Asa ca am adoptat o alta viziune si se pare ca aceasta functioneaza mult mai bine :"Do not give a f**k". Este mult mai simplu: nu iti pasa -> nu te afecteaza; nu te afecteaza -> nu iti faci probleme; nu iti faci probleme -> nu iti pasa.
             Astept insa, cu un pic de speranta, persoana ce imi va putea arata ca merita sa iti pese, ca exista si o alta optiune si ca oamenii se pot implica serios intr-un proiect. Insa pana atunci...

Cateva cuvinte

Adevarul aduce dupa sine durere.
Iubirea imlica pierderea sinelui.
Optimismul iti orienteaza viata spre scopuri mai inalte, dar te face sa te supraapreciezi si uneori te blocheaza in ceea ce vrei sa faci.
Credulitatea este singurul lucru pur ce se mai afla pe pamant.
Sarcasmul distruge o discutie mediocra.
Visele sunt pentru cei ce le pot interpreta, nu pentru cei visatori.
Nu merita sa iti dai viata pentru un scop, dar merita sa iti faci din viata(traire) un scop in sine.
Bani, puterea si faima nu conteaza atata timp cat poti fi manipulat usor.
Increderea in sine si in puterile proprii ar trebui sa fie singurul lucru care sa nu se poate pierde la un om.
Muzica, cartile si arta vor fii singurii tai prieteni in toata viata ta; restul vor disparea sau vor fii inlocuite.
Omul se va destepta cand va fi prea tarziu si isi va dori sa schimbe trecutul. Atunci va incerca sa ii indrume pe cei mai tineri, ce inca au sanse, dar acestia il vor refuza, neintelegand ce vrea.
Tot ce spui poate fi adevarat sau fals, dar nu vei putea afirma cu adevarat daca face parte din prima sau din a doua categorie.

Teatru de ocazie - Dume si dumite - partea I

        In aceasta zona voi publica chestii si schimburi de replici auzite prin clasa, scoala, comunitate, tara, Europa, lume... mai exact de peste tot.
        Sa incepem cu inceputul - mic dictionar de termeni neliterari :
duma: prostie spusa cu tenta de gluma
dumita: glume ocazionale, usor sarcastice sau satirice, in principal improvizate
        In toate scenele personajele nu sunt fictive, dar numele au fost schimbate.
        Scena I - clasa XI-C -->ora de chineza
Iosif (bate in banca): ta-ta-ra-ta-ta, ta-ta-ra-ta-ta etc.
Profa: Iosif, linisteste-te!
Un elev din spate: Cauti atentie Iosif ? (toata clasa rade, profa se abtine, dar schiteaza un mic zambet.)
Un altul: Asa e cu cei ce se simt ca nu sunt ascultati, cauta sa atraga atentia prin altceva...
Profa: Sa revenim la lectie.
        Scena II - lab. de astronomie:
        In urma unei constatari a profesorului (mai exact nimeni nu si-a facut tema si nimeni nu e dornic sa raspunda), acesta decide sa ne faca un pic de morala.
Profu': Nu este bine sa beti din cupa nestiintei. Daca voi nu lucrati eu nu pot sa va ajut. Eu v-am oferit tot ceea ce a-ti avut nevoie pentru a invata, ba mai mult, v-am structurat materia astfel incat voi sa invatati mai usor si sa invatati doar ceea ce este esential.
         Va urma....

Nu exista

       Ura, ura nu ar exista daca nu ar exista iubire - la fel se intampla si cu mai toate sentimentele/trairile/termenii negativi: infidelitatea, amantul, posesivitatea... etc. Dar prin definitia iubirii ea este imposibila omului, caci iubirea implica punerea pe primul plan al celelaltei persoane, iar nu a ta. Dar noi ca oameni suntem structurati astfel incat sa fim egocentrici si egoisti (intr-o anumita masura). Astfel nici un om nu poate sa iubeasca cu adevarat, caci tot ce face el face in primul rand pentru el sau pentru a obtine ceva ulterior, iar acest lucru sta in firea lui esentiala si este singurul mod in care noi am putea progresa si ne-am putea integra in societate.
        Prin simplul fapt ca noi cautam sa iubim sau incercam sa ne oferim prin iubire, noi ne mintim pe noi insine si ne mintim si partenerul de viata. Caci o persoana ce iubeste nu este nimic altceva decat un mincinos ce isi indreapta minciuna catre sine si reuseste sa se pacaleasca singur. De altfel, singura diferenta dintre un "Don Juan" si un indragostit incurabil este aceea ca primul isi pacaleste doar partenerul, iar al doilea se pacaleste si pe sine.

Revenire

        Nu am mai trecut de mult pe aici. In principal din lipsa de timp si din lipsa de inspiratie, dar acum sunt aici.
Vreau sa tratez astazi o tema general intalnita in societatea umana. Poate o tema mult prea mult anchetata, dar ce nu isi pierde sensul niciodata.
        Acum voi vorbii despre un tip de iubire destul de rar intalnit, dar fatal pentru oricare parte antrenata in relatie. Iubirea brutala, in care nici unul din parteneri nu cedeaza si fiecare incearca sa isi impuna superioritatea in relatie (cand ma refer burtala, ma refer la brutalitatea gandirii). In astfel de cazuri se ajunge inevitabil ori la despartire, ori la stabilirea unei limite, astfel incat sa se creeze o oarecare egalitate intre cei doi.
        Dar sa ating ideea la care voiam sa ajung. Iubirea exprimata in cel mai inalt grad al sau, dar refuzata de cel care o poarta, incercand sa isi inchida sau blocheze sentimentele/atractia fata de cealalta persoana. In acest caz acel cineva incearca sa ii gaseasca teoretic cat mai mult defecte celelaltei persoana si sa isi impuna ca nu e demna de iubirea ce ea o poate oferii. Dar, contrastand cu asta, ea continua sa ii ofere afectiune si sa relationeze cu persoana respectiva aproximativ la fel ca inainte, cu mici diferente neimportante. Dupa parerea mea este o tema ce da de gandit si ce va va face sa priviti intr-un alt mod relatiile viitoare sau anterioare.

Observatii generale

                 Am vazut ca am inceput sa am cativa cititori, asa ca pentru ei o sa scriu acest post.
 In legatura cu microexpresiile, cu limbaju trupului - aceasta "stiinta" este extrem de inexacta, eu am aproape 1 an de experienta. In acest timp am aplicat tot ce am invatat aproape in fiecare moment, de cele mai multe ori deductiile mele au fost corecte, dar au fost si cazuri in care poti gresii, chiar poti sa fii pe o pista total opusa. O singura microexpresie citita corect nu poate indica adevarul, iti trebuie imaginea in ansamblu si dupa ce ai observat-o sa o desparti in bucatele mici, sa o analizezi pas cu pas - aici depinde si de viteza ta de analizare si de capacitatea ta de a analiza obiectiv fiecare miscare. Primul lucru important este sa nu te implici emotional in analiza, daca stii ca esti cumva implicat emotional -dai pace.
                 Acum am inceput o mica "investigatie" si o sa o continui cam 2-3 luni, iar la sfarsit o sa postez toate concluziile mele.
                 Si inca ceva... chiar daca la inceput va fii foarte greu, avand mult de citit si de invatat si de retinut, sa nu va dati batuti... merita efortul.