Am intalnit de foarte multe ori in limbaj termenul de contract social si de foarte putine ori am stat sa inteleg ce ar putea sa insemne, in principal pentru ca nu vedeam rostul asocierii acestor doi termeni. Eu vedeam socialul va o decizie unilaterala ce se poate sau nu intalnii cu o alta decizie unilaterala concurenta, ori contractul presupune unirea a doua vointe si stabilirea unui cadru precis. Se pare ca aceasta definitie pe care am dat-o eu nu este tocmai majoritara. Astfel o sa vorbesc aici despre definitia si implicatiile contractului social - asa cum este el vazut de altii - in relatiile si conexiunile interumane.
Ce este mai exact contractul social?
- o sa ignoram ideea cum doar barbatii pot sa fie parti intr-un astfel de contract, idee de altfel gresita si care restrange domeniul de aplicare al acestei sintagme.
- de asemenea nu vorbim de o definitie restransa a contractului social - asa cum este el definit de Jean Jacques Rousseau - ci de o definitie ampla ce vizeaza in principal omul.
Contractul social este intelegerea voluntara si reciproca intre cetateni rationali. Se observa in principal ca trebuie sa existe ratiunea pentru a putea sa dea nastere acestei intelegeri. Se face identificarea in parte cu existenta unei capacitati - de drept - a persoanei respective, cu o norma general acceptata de societate prin care persoana respectiva e vazuta ca fiind rationala. O a doua conditie este existenta voluntarului, a vointei neviciate a persoanelor respective ce trebuie sa existe din momentul perfectarii si pe tot parcursul relatiilor sociale dintre acestia. A treia si cea mai importanta conditie este existenta unei intelegeri ce trebuie sa incumbe din ambele parti si sa se armonizeze. Daca primele doua idei pot fi destul de clare - chiar daca exista posibile obiectiuni cu privire la modul de formare a lor si cu privire la cine decide existenta indeplinirii conditiilor - as vrea sa discut mai mult despre aceasta "intelegere" acum.
Ce inseamna aceasta intelegere si ce presupune ea? Se poate spune ca vorbim de niste drepturi si obligatii nescrise ce rezulta din creearea unei anumite circumstante. Astfel in cazul unei relatii de prietenie poate exista dreptul de a cunoaste starea de sanatate, emotionala sau alte probleme ce pot aparea si obligatia corelativa de a impartasii. De asemenea poate exista dreptul de a te intalnii cu cealalta persoana in anumite momente si obligatia corelativa de a te duce la acea intalnire. Si asa mai departe pentru fiecare tip de relatie inter-umana ce poate exista. Si aceste intelegeri constrang persoanele in cauza unui anumit comportament social acceptat - adica in conformitate cu "articolele" contractului social asa cum este vazut de majoritate intr-un anumit moment al evolutiei societatii.
De ce accepta oamenii un astfel de contract, desi uneori nu le este benefic? Pentru ca omul este invatat ca este o fiinta sociala sau poate chiar simte ca are nevoie de oameni si astfel trebuie sa se conformeze acestor intelegeri. Uneori poate si pentru ca un astfel de contract pastreaza aparenta unei relatii sociale ce altfel ar fi fost stinsa de mult. Deci pana la urma este doar un mod prin care oamenii cauta sa se integreze si sa pastreze niste aparente de social ce sa ii incadreze in normalitate.
Exista vreun rost al acestui contract social? Fiind un contract nescris el poate fi incalcat oricand, singura repercursiune fiind, in cel mai rau caz, pierderea relatiei cu acea persoana. Ori aceasta nu este defapt o repercursiune ci finalitatea dorita de cel ce a incalcat contractul social. De asemenea existenta unui astfel de contract - fie el si nescris - pune o presiune pe cele doua parti, presiune ce poate dauna obiectului acestui contract. Intrebarea este daca subzista obiectul - relatia interumana - in lipsa contractului, in lipsa drepturilor, obligatiilor si constrangerilor aferente. Este limpede ca exista, dar este afectata oarecum stabilitatea acestuia - un exemplu clarificator este contractul de casatorie ce, in unele cazuri face sa ramana valabila convietuirea chiar daca motivul pentru care a fost conceputa a disparut. Pana la urma existenta acestui contract este in stransa legatura cu firca omului de a pierde ceva.
In concluzie consider lipsit de motiv si de scop contractul social, avand in vedere ca la baza lui ar trebui sa se afle caracteristicile fiecarei persoane si nu viziunea societatii cu privire la acesta. Ori orice relatie sociala ar trebui sa existe doar atat timp cat persoanele respective o doresc, fara sa fie necesare reguli si constrangeri ce sa o reglementeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu